luni, 27 decembrie 2010

Falimentul fraudulos

(vezi si Documente)


FILMUL  FALIMETULUI  FRAUDULOS  AL

 BĂNCII INTERNAŢIONALE  A RELIGIILOR *)


În devoalarea adevărului în speţa cu titlul de mai sus, a ostenit mai mult de trei ani, distinsul cărturar, venerabilul profesor Radu Ciuceanu, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor şi Corupţiei din Camera Deputaţilor care a editat pe această temă trei volume, “Război total împotriva corupţiei în România – Falimentul şi lichidarea prin jaf a BIR – acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată” - concluzionând printr-un Raport Comun al Comisiilor pentru Cercetarea Abuzurilor şi Corupţiei din cele două Camere ale Parlamentului, calificând acţiunea grupului de interese care a distrus băncile româneşti înfiinţate în România post-decembristă, ca fiind crimă organizată şi corupţie instituţionalizată.


În loc de cuvânt  înainte


Într-un interviu acordat domnului Marius Tucă, directorul ziarului "Jurnalul Naţional" de sâmbătă 21 decembrie 2002, guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, răspundea  la
întrebarea :  "S-a spus ca BNR a greşit când a cerut falimentul BIR. Se simte BNR vinovată pentru asta ?",
răspuns : "Eu  nu eram aici atunci. Eram prim-ministru. Nu este bine să vorbesc eu".                                

          *                        *                       *
“În virtutea atribuţiunilor şi competenţelor ce îi revin, pe baza numeroaselor sesizări ale reprezentanţilor Băncii Internaţionale a Religiilor, timp de aproape trei ani, Comisiile pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din cele două Camere ale Parlamentului României au  efectuat în cazul BIR, cercetări, verificări aprofundate, a solicitat expertize, a audiat persoane,  a consultat organe specializate ale Statului  etc. pentru a stabili realitatea în  acest  dosar” (Raport Comun al Comsiilor pentru Cercetarea Abuzurilor şi Prevenirea Corupţiei din Camera Deputaţilor şi Senatul României) .
În cele ce urmează, folosind  documente si date oficiale verificate  sunt  prezentate  cu  exactitate şi rigoare, date şi informaţii a ceea ce a reprezentat întregul film al distrugerii premeditate a  Băncii   Internaţionale a  Religiilor, ca episod  al distrugerii intenţionate a băncilor româneşti cu capital autohton care puteau acum în perioada crizei să sprijine relansarea economiei naţionale .
După cum  se va  vedea  mai  jos, în  mod cert, declanşarea falimentului  BIR, nu a constituit o "greşeală", falimentul acestei bănci  fiind premeditat  şi organizat de un grup de interese,  printr-o acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată,  organele abilitate  ale Statului  refuzând cu obstinaţie să ia, cel puţin până la momentul de faţă  măsurile legale ce se impun .

I.  Scurt  istoric

În   luna septembrie  1993, din  iniţiativa  Centrului  Internaţional   Ecumenic, - organism neguvernamental ce functionează sub egida UNESCO - se constituie la Bucuresti,  "Banca Interconfesională Română", având ca membrii fondatori: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Mitropoliile, Episcopii, Protopopiate, etc., alte unităţi centrale şi locale ale celorlalte culte. Membrii fondatori ai BIR,  sunt  şi  SNCFR, Loteria Naţională, Poşta Română, ASIROM, etc. precum şi persoane fizice şi  juridice din mai multe ţări precum : SUA, Franţa, Italia, Germania, Israel, Arabia Saudită etc.
Totalul acţionarilor  BIR  este 2.188 .
La 1 martie 1994, BIR, îşi începe activitatea operaţională cu o sucursală la Bucureşti, cu un capital social de numai 4  miliarde  lei şi cu 13  salariaţi .
La aceeaşi dată, prin faptul că  acţionariatul băncii se diversificase prin participarea unor acţionari  străini de diferite confesiuni,  la Adunarea Generală a Acţionarilor, desfăşurată  la Teatrul Naţional din Bucuresti,  banca  şi-a  schimbat  denumirea   în  "Banca Internaţională a  Religiilor" , prin  caracterul şi originalitatea sa în domeniu, devenind unicat pe plan mondial .
La 1 ianuarie 2000,  capitalul   social al  BIR, se multiplicase de 50 de ori,   fiind majorat la  200 miliarde lei, banca funcţionând cu  110 unităţi, la nivel de sucursale în toate capitalele de judeţ, agenţii şi numeroase puncte de lucru în mediul rural, ultimele având sedii şi  în casele parohiale.
Toate unităţile băncii  erau  dotate cu tehnică modernă de calcul  compatibilă cu anul 2000,  iar unităţile judeţene dotate cu  comunicaţii prin satelit, toate operaţiunile desfăşurându-se în timp real.
 Reţeaua BIR,  funcţiona în ianuarie 2000  cu 1.860 salariaţi (peste 90% - tineri), acoperind  întregul   teritoriu  al  României  .
Banca Internaţională a Religiilor s-a implicat cu mult interes în creditarea economiei  reale sprijinind pe micii întreprinzatori şi cu preponderenţă investind în agricultură.
Totalul cumulat al profitului  BIR, în anii săi de funcţionare  a fost de peste 25 milioane USD, plătindu-se   statului,  un impozit de peste 50 miliarde lei.

II. Lunile mai -  decembrie 1999 -  începutul  calvarului  pentru BIR;
  un grup de interese emite  acte normative pentru a-şi "legaliza" si 
  "acoperi"  viitorul  jaf

Anul 1999 a demarat pentru BIR , în condiţiuni deosebit de favorabile .
Soldul plasamentelor la alte bănci şi în titluri de stat se prezenta astfel :
De la 78,3 miliarde lei, la 31 decembrie 1998, -  la 30 aprilie 1999, BIR, avea plasamente în titluri de stat  şi la alte bănci,  496,4 miliarde lei, adică de peste 6 ori mai mult,   faţă  de  31 decembrie  1998 .
La 31 mai 1999, numai din aceste plasamente BIR,  realizase venituri de 103,7 miliarde lei.
Această  perioadă  indica o  îmbunătaţire deosebită a lichidităţii  băncii.
Invocând  "dezvoltarea prea rapidă în teritoriu", unii  "specialişti" din BNR, au lansat aprecieri voit nefundamentate,  prezentând o situaţie, intenţionat deformată a indicatorilor  BIR . Aceste  aprecieri au fost preluate ca atare, fără a mai fi verificate şi  aprofundate de  alţi specialişti  în  materie .
La 17 mai 1999, dl. Ovidiu Grecea, la vremea aceea şef al AVAB, într-o emisiune TV,  referindu-se la preluarea de către acest organism,  a unor creanţe de la Bancorex, Banca Agricolă etc. – bănci cu capital de stat -,  s-a referit şi la faptul ca BIR, s-ar afla într-o "situaţie  de criză" - fapt   absolut cu  totul   ireal.
Urmarea a fost aceea că, chiar de a doua zi, deponenţii  au început presiuni asupra ghişeelor băncii, solicitând  retrageri masive a depozitelor, înainte de termen  (de  scadenţă) .
Pentru a face faţă acestor retrageri, în vederea asigurării lichidităţii necesare,  BIR, a fost nevoită să renunţe, tot  înainte de termen,  la plasamentele  pe care  le  avea  în titluri  de  stat  şi  pe  piaţa  inter-bancară .
Acest  fapt  a însemnat  pentru bancă, o pierdere de 108 miliarde lei.
În aceste condiţii,  în loc  ca BNR – ca bancă centrală -, să sprijine BIR, pentru a depăşi  situaţia creată, sancţionează BIR  la 4 iulie  1999,  limitându-i  operaţiunile  specific  bancare.
La 30 august 1999, în temeiul art. 107 din Constituţie şi art. 1 lit.S din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul emite OUG nr. 79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare publicată în Monitorul Oficial nr. 421/31 august 1999. Ordonanţa este contrasemnată de dl Valeriu Stoica, ministru al justiţiei iar din site-ul SC Reconversie şi valorificare active rezultă că autorii acesteia sunt avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu întâmplător, colegi de grupă de facultate şi prieteni ai dlui Valeriu Stoica.
Treptat, încrederea clienţilor BIR este  restabilită, astfel că, în a doua jumătate a anului 1999, depunerile au crescut din nou, îndeosebi  prin depozite la o lună şi la trei luni, crescând în acelaşi timp şi volumul decontărilor efectuate  prin  BIR, de către  agenţii  economici.
În baza Circularei BIR nr. 64/21.07.1999, în toamna  anului 1999,  în  conformitate  cu  prevederile  Codului  comercial şi civil, în cadrul intereselor operaţiunilor sale comerciale, pentru impulsionarea recuperării şi reactivării unor credite, BIR efectuează unele cesiuni de creanţă, în special,  dintre  acelea, mai  greu  recuperabile dar asigurate cu garanţii reale .
În acelaşi an, în aplicarea prevederilor art. 56 din Legea nr. 58/1998 – legea bancară -, BNR, emite Normele şi  metodologia scoaterii în afara bilanţului  a creanţelor investite cu formulă executorie. Prin excederea însă,  a prevederilor legale menţionate, înainte să se fi epuizat căile legale de recuperare a acestor creanţe garantate, deci, practic,  înainte ca ele  să devină  efectiv  pierderi, se impune prin Norme ca acestea să fie trecute în bilanţ  ca "pierderi" .
La 13 octombrie 1999, BNR, aplică  noi restricţii prin care  îngrădeşte activitatea  BIR .
O nouă reglementare  a BNR,  mai  impune  şi  cuprinderea pe costuri   a provizioanelor specifice de risc,  afectându-se în  consecinţă, rezultatele financiare şi  deformându-se  în mod  practic,  situaţia patrimoniului, a activului  net  al  băncilor .
La  19  noiembrie 1999,  tot în  “conditii  de urgenţă” şi  cu o "operativitate"  inimaginabilă  este  emisă  OUG nr. 186/1999,  prin care se modifică Legea nr. 83/1998,  privind procedura  falimentului  bancar.
Conform site-ului S.C. RVA Reconversie şi valorificare active - autorii acestei OUG  sunt tot avocaţii Arin Stănesu şi Călin Zamfirescu, patronii acestei societăţi.
Principala modificare adusă Legii nr. 83/1998 prin OUG nr. 186/1999 a constat în modificarea textului art.17, astfel :
În Legea nr. 83/1998 art. 17 avea următorul text : “BNR, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va   putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat  măsuri de supraveghere şi  administrare specială şi care nu au condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora  integral  plăţile .
Prin OUG nr. 186/1999 textul art. 17 a fost modificat având următorul conţinut :BNR, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat măsuri de supraveghere sau administrare specială şi care nu a  condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora  plăţile.
Aşadar, prin înlocuirea conjuncţiei “şi”, în Lege, cu prepoziţia “sau” în Ordonanţă şi sintagma “integral plăţile” în Lege, cu sintagma “onora plăţile” în Ordonanţă, s-a creat posibilitatea, de a se declanşa procedura de faliment oricărei bănci, fără a mai fi obligatorie îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii : (administrare specială şi supraveghere specială), cunoscut fiind că, în sistemul economiei de piaţă înainte de a se declara procedura de insolvenţă unei societăţi comerciale, se încearcă mai întâi reorganizarea acesteia.
De asemenea, s-a statuat că procedura de faliment poate fi declanşată chiar dacă nu s-a efectuat o singură plată.
Ordonanţa de urgenţă nr. 186/1999 este  semnată, trimisă la Parlament  (Camera Deputaţilor), la Monitorul Oficial, publicată  în Monitorul Oficial – toate acestea într-o singură  zi – 19 noiembrie - vineri – zi  scurtă de  lucru .

Aşa cum s-a arătat mai sus, cele două Ordonanţe de urgenţă au fost concepute şi redactate de  avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, patroni ai firmei de lichidare "Reconversie şi valorificare active", - colaboratori ai viceguvernatorului BNR, Mihai Bogza (PNL) care,  în acelaşi timp era şi preşedinte al Fondului de garantare a depozitelor  în sistemul bancar, precum şi coordonatorul din BNR al supravegherii  bancare.
În mod “întâmplător” sau nu întâmplător,  în  baza OUG nr. 186/1999,   în aceiaşi zi de  vineri 19 noiembrie 1999, se solicită  Tribunalului Bucuresti, falimentul  Bankcoop .

Şi tot "în mod întâmplător",  după  câteva zile, respectiv , la 26 noiembrie 1999, avocaţii  Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, devin şi "practicieni în reorganizare şi lichidare judiciară", ca  tot în aceeaşi  zi, firma  lor de lichidare, SC "Reconversie şi valorificare active",  să fie  înscrisă împreună cu ei,  în Tabloul societăţilor de  lichidare, publicat  în  Monitorul  Oficial, ca firmă specializată în lichidări .

Şirul întâmplărilor nu se opreşte însă  aici. Instanţa - Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială -  numeşte ca lichidator  al Bankcoop, cu avizul BNR,  chiar firma "Reconversie şi valorificare active", a celor  doi  avocaţi care,  în acelaşi timp lichida şi  Banca Albina, era administrator judiciar şi la Banca Dacia Felix şi la Banca Columna .

 Ulterior, în portofoliul de lichidări al firmei celor doi avocaţi-lichidatori mai apar şi Banca Populară Fortuna, Banca Populară de Dezvoltare, Banca de Investiţii şi Dezvoltare  etc. etc.


         La 21 decembrie 1999, dl. Mugur Isărescu, guvernatorul titular al BNR, este numit  în  funcţia de  prim-ministru,  la conducerea BNR, suplinindu-l, în aplicarea prevederilor art. 34 alin. 3 şi art. 36 alin. 5 din Legea nr. 101 /1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, dl. Emil  Iota  Ghizari .

III. Anul 2000  - an de alegeri : campanie electorală : "BIR, avea active de
    peste 3 mii de miliarde lei"
      
Datorită episodului “Ovidiu Grecea” din luna mai 1999, exerciţiul financiar al BIR, pe anul 1999, urma să se încheie cu cel mai mic profit din activitatea sa . Anul  1999  se  încheia totuşi pe  plus şi nu pe roşu .
La 1 ianuarie 2000,  BIR,  avea  un activ net pozitiv de 186,2 miliarde lei,  şi o lichiditate imediată de peste 1.047 de miliarde lei (rezerva la BNR, plasamente la  alte bănci, titluri  de stat, cassa etc.).
Tot la această dată, la un total de plasamente în credite,  de 1.400  miliarde lei, creditele în litigiu reprezentau  10,9%, respectiv 149,5 miliarde lei . Creditele curente,  aveau  o pondere intre 71  şi  79%. (Date preluate din expertiza efectuată  la solicitarea  Comisiei pentru  Cercetarea  Abuzurilor, Corupţiei  şi pentru Petiţii a Camerei Deputaţilor ) .
Deci la data de 1 ianuarie 2000 indicatorii BIR nu puteau conduce la necesitatea şi nu existau condiţii pentru declanşarea procedurii de faliment.

La 15 ianuarie 2000, din dispoziţia viceguvernatorului BNR, Mihai Bogza, la BIR se începe un "control de rutină". Ultimul control de acest gen, se încheiase numai cu câteva luni în urmă, respectiv  în  luna  octombrie 1999 .
La 28 ianuarie 2000, BNR, emite Circulara nr. 6, care la pct. 7 prevede ca “cesiunile de  creanţă  efectuate  de către bănci în 1999, să fie trecute pe pierderi".
Singura  bancă  din sistem ce  efectuase în anul 1999 astfel  de  cesiuni, conforme de altfel cu prevederile legale (Cod civil şi Cod comercial) era  BIR.
Încălcându-se  principul  neretroactivităţii legilor, BNR obligă  BIR, să  aplice această  Circulară retroactiv,  adică  pentru  exerciţiul  financiar   1999 ce tocmai se încheiase .
Rezultatul : în loc ca exerciţiul financiar al BIR, pentru 1999,  să se încheie pe plus, se  încheie cu  o  "pierdere  contabilă"  de  minus 101,5 miliarde.

 

IV. Ţinta echipei  de supraveghere specială  a  BNR : crearea condiţiilor

     pentru declanşarea  procedurii de  faliment al BIR  

      

La 1 februarie  2000, "controlul de rutină" al BNR la BIR, se transformă în "supraveghere specială" .
Motivul : “încheierea exerciţiului financiar 1999 cu o pierdere  contabilă".  După cum s-a vazut,  această pierdere contabilă  era  urmarea directă  a  aplicării  retroactive  a pct. 7 din  Circulara nr. 6  a  BNR, emisă  cu  "destinaţie  BIR" .
Concomitent cu controlul, BNR  impune BIR, noi măsuri restrictive precum : interzicerea atragerii de surse de la persoane fizice, interzicerea de acordare de credite, interzicerea rescadenţării şi reeşalonării unor credite, interzicerea prelungirii liniilor de credit etc. 
În mod practic, Băncii Internaţionale a Religiilor - ca bancă  comercială – i se interzisese obiectul  de  activitate .
Prin  adrese  şi intervenţii  repetate, Consiliul de Administraţie al BIR,  solicită  insistent BNR, să se renunţe la aceste măsuri  restrictive, anticipându-se  ce se urmăreşte prin aceste măsuri .
Conducerea  BNR – la vremea aceea Emil Iota Ghizari şi Mihai Bogza - , refuză cu obstinaţie  revenirea  asupra  acestor măsuri. 

Aşa se face că, dintr-un activ net pozitiv  al BIR,  de 186, 2 miliarde lei, la 1 ianuarie  2000,  treptat, acesta  începe să devină negativ : la 31 martie 2000 -  minus 18,6 miliarde lei, la 30 aprilie 2000, minus - 78,4 miliarde lei.
În acest mod se "fabrica" primul  motiv  pentru declanşarea procedurii de  faliment  - "activ net negativ" , prevăzut în faimoasa OUG nr. 186/1999, elaborată de cei doi avocaţi – lichidatori - patroni ai firmei de lichidare "Reconversie  şi  valorificare  active" .
Concomitent cu aceasta,  persoane "binevoitoare"  şi  "bine informate" din BNR şi chiar oficiali ai acesteia, "confiază  prieteneşte"  celelalte bănci,  să evite a mai lucra cu  BIR.
În luna martie 2000,  în apartamentul nr. 10 al Hotelului Batiştei are loc o masă de protocol cu participarea  dlor.V.S, C.C., V.P.,Th.M.,Th.S.etc..
Într-un dialog înregistrat, publicat de revista „România Mare” la 8 sept. 2000, pag. 18 se spune :
V.P.: „Lică noi avem pârghii importante în mână.Poţi să intervi  hotărât  la BANCOREX,  la BIR şi, evident la tine la bancă. Am discutat cu Mele şi consideră că dacă reuşim să scoatem BANCOREX de pe piaţă „bunicuţa” pierde  mult. Tu de ce nu  dai drumul la asta „?
V.S. „BANCOREX-ul e gata. Preia BCR  tot şi acolo avem  prima vioară . BIR este pe cale de dispariţie, pentru că am reuşit  transferul la  Exim.Când vine  momentul, se face. Până în august 2000, BIR e gata”

Primul viceguvernator al BNR, îndeamnă Patriarhia BOR să sfătuiască unităţile de cult şi pe deservenţii  de cult – toţi  clienţi ai BIR,  să-şi  retragă  cât mai repede depozitele de  la bancă,  deoarece  "aceasta  se  află  în  criză".
Aceleaşi  îndemnuri, le face şi  viceguvernatorul  Mihai Bogza, care prin colegul  său  de  partid, Sebastian Vlădescu (PNL ), secretar  de  stat la Ministerul Finanţelor, îndeamnă societăţile cu capital de stat, regiile autonome etc. - clienţi ai BIR – "să-şi  retragă  conturile  şi  să  părăsească  imediat BIR" .
Seria "simplelor coincidenţe" continuă : "surse din BNR, care îsi păstrează anonimatul",  lansează  în  presă adevărate aberaţii precum că : "BIR, spală bani pentru cartelul de droguri Ochua din Columbia", cartel care, ar fi devenit şi acţionar la bancă ; că  "BIR,  spală bani pentru mafia rusă şi chiar pentru preşedintele Putin". Se lansează o versiune cu privire la conducerea BIR: "preşedintele BIR  este  minoritar  evreu  venit  în  ţară  după  1989, cu nume românesc, pentru a crea  banca (BIR)  masoneriei iudeo - egiptene" .
Totul se dezminte în mod categoric . Este însă zadarnic şi prea târziu . Opinia publică şi  în special clienţii  băncii îşi manifestă neîncrederea, încep să aibă rezerve faţă de bancă şi reacţionează ca atare. 
Asupra ghişeelor băncii  începe  presiunea deponenţilor . Se face încă faţă solicitărilor, dar  rezerva minimă  începe  însă  să  scadă .

V. Se  ivesc " bine-voitorii", - apar  propuneri  atrăgătoare


În toamna anului 1999 Adunarea generală a Acţionarilor BIR, hotărăşte majorarea capitalului social de la 200 la 400 miliarde lei, renunţându-se la prevederea statuară care limita deţinerea de către un singur acţionar a unui procent de maximum 10% /acţionar.
În luna aprilie 2000, Nicolae Măzgăreanu, preşedintele Companiei Poşta Română – (acţionar al BIR, cu 1,13%,)  propune conducerii BIR, ca majorarea capitalului social al  băncii, majorare ce fusese aprobată de către AGA în toamna anului 1999,  să fie efectuată de Poşta Română,  aceasta urmând  să  preia controlul BIR cu peste 51% din capital. Măzgăreanu îl delegă pe directorul său general executiv, Cristian Tarara, să trateze afacerea.
Acesta vine însoţit  la conducerea băncii, de Vlad  Moisescu, care se prezintă  ca fiind,  "consilierul personal  al  lui Valeriu Stoica, ministru de stat – ministrul justiţiei şi prim - vicepreşedinte al PNL" .
În  esenţă, ei  afirmă  că se doreşte a se prelua BIR,  pentru Departamenul Comunicaţiilor – acesta  fiind  "fief al PNL" în cadrul algoritmului Convenţiei Democrate  – urmând  ca  banca, prin posibilităţile sale de penetrare  în  toate mediile, în special în mediul rural, să devină  banca  "celui  mai  puternic  partid" .
Cei doi, (Vlad Moisescu şi Cristian Tarara), prezintă conducerii BIR, pe un anume Adrian Boboc, ca "finanţator al afacerii" . Iniţial,  Boboc  afirmă că va asigura  finanţarea (participarea la capital a Poştei Române ce urma să fie privatizată prin 9 societăţi), cu surse  din Cipru, apoi  sus-numitul revine, susţinând  că banii  vor  veni  din Belgia de la un grup,  pentru care, el, Adrian Boboc, ar  concesiona   terenuri   aurifere  în   Transilvania.
Faţă  de aceste  propuneri şi în special cu formula, ca banca să fie preluată  de  un partid (PNL), conducerea  BIR,  îsi manifestă  rezerve şi tergiversează negocierile, apoi  renunţă  la  contactele  cu cei  de mai  sus .
După  acest  episod,  îşi face apariţia doamna Adina Bogza, (soţia viceguvernatorului Mihai Bogza), împreună cu Nicolae  Mihalache, fost lucrător la Bancorex,  asociatul său  şi  cu  doamna  Ileana Ţurnă,  fost funcţionar la Banca Mondială,  care  prezintă   conducerii  BIR, pentru majorarea capitalului  social,  un  grup  de investitori din  Anglia  ( grupul  Jaquilla ).
Grupul  Jaquilla  propune deschiderea unui cont escrow, la o bancă străină  din  Bucureşti,  pentru  transferul a 20 milioane USD, ca participare la capitalul social al BIR,  promite  transferul  de active de la o bancă americană în valoare de 143 milioane USD, toate acestea, după efectuarea unui  audit  al  BIR .
Presiunea asupra ghişeelor BIR,  însă  continuă. Se retrag depozite care nu aveau scadenţe în  lunile  mai, iunie  sau  imediat  în lunile următoare  ale  anului  2000,  ci  tocmai  spre  sfârşitul  anului.  Se cunoaşte faptul că banii aflaţi în depozitele băncilor sunt plasaţi neaflându-se în tezaur.
Sursele  BIR scad  vertiginos.
Se "fabrica" în acest mod,  cel  de-al doilea motiv pentru declanşarea procedurii de  faliment - "încetare de plăţi",  prevăzut  tot în  faimoasa  Ordonanţă de urgenţă  nr. 186/1999 – operă a celor doi avocaţi – lichidatori Arin Stănescu şi Călin Andrei Zamfirescu.
În aceste condiţii, în conformitate cu  prevederile art. 20 şi 27 din Legea nr. 101/1998 – statutul BNR - la  28  aprilie  2000,  conducerea BIR,  solicită BNR, în calitatea sa de "împrumutător de ultimă instanţă", un  "credit-punte" de 300 miliarde lei, garantat cu active ale BIR de peste 20 milioane USD.  Calculul  necesar   pentru  această  sumă,  rezulta  din faptul că, dintr-un total de 305.000 depozite  ale persoanelor fizice, peste 250.000  din acestea erau constituite din  sume sub 10 milioane  lei,  necesarul  real de rambursare imediată, la depozitele ce nu aveau termene scadente, ridicându-se  la  numai  216  miliarde  lei .
 Prin  acordarea  acestui  "credit-punte",  presiunea asupra  ghişeelor  băncii ar  fi  încetat  imediat  .
În  cererea sa către Banca Naţională pentru obţinerea creditului , BIR  sublinia  faptul  că  acordarea  acestui credit,  ar scuti Fondul de garantare  al  depozitelor  în sistemul  bancar,  al cărui  preşedinte era  chiar  viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, de  plata a cca. 1.800 de miliarde lei,  către  deponenţi . De precizat faptul că BIR era membru al FGDSB cu plata la zi a contribuţiei.
BNR, a refuzat   categoric  acordarea  creditului   solicitat .
S-au făcut numeroase reveniri, dându-se explicaţii şi insistând pe evitarea plăţii  de către  Fond, a sumei de 1.800 miliarde  lei. S-a cerut sprijin în acest sens la  Ministerul  Finanţelor,  la  Guvern, la  Preşedinţie, solicitările  BIR  fiind  total  ignorate .
Mai mult, pe una din intervenţiile BIR, la Banca  Naţională, "în  bătaie  de  joc", s-a pus  cu  majuscule   rezoluţia : "VISE"  !, şi  s-a  semnat .

În realitate, substratul  era  cu totul  altul . Prin  acordarea creditului solicitat, nu s-ar mai fi putut declanşa procedura falimentului BIR  şi pe cale de consecinţă,  s- ar fi pierdut   afacerea   de  lichidare a băncii  din care  firma  "Reconversie şi valorificare active",  a celor doi  avocaţi- lichidatori, încasa sub formă  de "proprii salarii",  "bonusuri de performanţă", "onorarii",  "comisioane" etc., sute de miliarde  de lei – fapt de altfel, aşa cum se va vedea,  pe deplin confirmat ulterior.

Grupul Jaquilla,  prezentat de Adina Bogza, Nicolae Mihalache şi Ileana
Ţurnă a solicitat  într-o  audienţă la BNR, în  vederea transferului  celor  20  milioane USD,  un  timp  rezonabil  pentru  efectuarea audit-ului  BIR . 
Viceguvernatorul   Mihai Bogza, a  cărui  soţie  prezentase la BIR  grupul menţionat, nu  a  fost de acord  cu solicitarea făcută de grup .
Ulterior, Ileana Ţurnă a confiat unor apropiaţi ai săi,  că  în negocierile dintre reprezentanţii  grupului  şi Adina Bogza au apărut neînţelegeri, legate de comision. Grupul  oferea numai  5%, în timp ce Adina Bogza insista pentru  10%  din  aportul  la capital,  fapt  pentru  care  s-a  renunţat  la afacere.
 
Supravegherea specială asupra BIR, continuă până la sfârşitul lunii mai 2000, perioadă în care,  practic,  BIR este condusă prin ordinele şi dispoziţiile  viceguvernatorului BNR, Mihai Bogza .

VI.    Grupul de interese  decretează :"Justiţia este a noastră - noi hotărâm"        


La 29 iunie 2000, "motivele falimentului fiind fabricate", în baza actului-normativ – umbrelă, adică a - OUG nr. 186/1999, Banca Naţională solicită Tribunalului  Bucureşti,  declanşarea procedurii de  faliment al BIR .
Cererea către Tribunalul Bucureşti, este semnată de dl. Emil Iota Ghizari, în calitate de "guvernator" al BNR .
A doua zi, respectiv la 30 iunie 2000, când procesul nici nu se judecase,  fără a se cunoaşte hotărârea Tribunalului,  termenul de judecată fiind fixat peste 10 zile,  Mihai Bogza, viceguvernator BNR,  şi în acelaşi timp preşedinte al Fondului de garantare al depozitelor  în sistemul bancar, contrasemnând  în  ambele sale calităţi, obţine  prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 118/2000,  un  împrumut de la BNR – sub forma unei linii de credit - adică de la dl Bogza ), pentru Fond (adică pentru  dl Bogza ), în cuantumul sumei de 1.500 miliarde  lei, pentru  plata deponenţilor  unei bănci căreia  i  s-ar  putea declanşa procedura de faliment, evocându-se numele Băncii Inernaţionale a Religiilor .
Judecata are loc la 10 iulie 2000. BIR contestă cererea  BNR, de declanşare a falimentului  prezentând  indicatori  şi date din  care rezulta cu claritate  că nu sunt îndeplinite cerinţele legale  pentru  declanşarea  acestei  proceduri .
În şedinţa din  10 iulie 2000, de la Tribunal,  şedinţă care a durat cca.  20 minute, avocaţii  BIR, au insistat să se  admită în dosar, o expertiză de specialitate a unor experţi independenţi, invocându-se totodată  şi excepţii  de neconstituţionalitate ale OUG nr. 186/1999 care  să fie trimise, conform legii nr. 47/1992, spre competentă soluţionare, Curţii  Constituţionale .
Judecătoarea Negru Cristina,  fără nici o  experienţă în domeniul bancar,  nu a admis solicitările BIR, şi  consemnând  în  mod  mincinos  în  hotărâre  faptul că,  "BNR este creditoarea BIR"  declanşează  procedura  de  faliment .
De precizat faptul că, niciodată în timpul activităţii sale  BIR, n-a  împrumutat  de  la  BNR nici un leu .
Deşi  art. 7 alin.1 din OUG nr. 186/1999, elaborată de patronii firmei "Reconversie şi valorificare active",  prevede că desemnarea lichidatorului se face de către instanţă în baza avizului prealabil al BNR,  judecătoarea, Negru Cristina, desemnează în aceeaşi zi, în  calitate de lichidator al BIR, chiar firma "Reconversie şi valorificare active"  a celor doi avocaţi - lichidatori .
Oare să nu se înţeleagă faptul că  magistrata avea  garanţia  acordării  acestui aviz ? Si, într-adevăr, acest aviz este  acordat  ulterior desemnării,  adică la 19 iulie 2000, deci contrar prevederilor legale. Avizul desemnării lichidatorului Reconversie – valorificare active este  semnat tot de către dl. Emil Iota Ghizari, în  aceeaşi calitate de "guvernator al BNR", din punct de vedere al reprezentării, acest aviz fiind  total  nelegal .
Pentru a demonstra faptul că desemnarea lichidatorului trebuia să se facă cu avizul prealabil al BNR, se redă un extras  din hotărârea aceleeaşi instanţe prin care s-a declanşat falimentul Bankcoop (Sentinţa nr. 721 din 08.02.2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială – pag. 8 alin. 6: “În vederea desemnării  lichidatorului şi a obţinerii în acest sens a avizului BNR, acordă termen la 15 februarie 2000, la termenul acordat urmând a se stabili atribuţiile lichidatorului şi retribuţia acestuia”. Apoi prin Încheierea din 15.02.2000 aceeaşi instanţă dispune : “Desemnează în calitate de lichidator al BANKCOOP – S.C. Reconversie şi valorifiare active…”).
În ceea ce priveşte calitatea de “guvernator al BNR” a dlui Emil Iota Ghizari, iată precizările Regiei Monitorul Oficial şi Consiliului Legislativ :
În adresa nr. 2203 din 17.06.2002, a Regiei "Monitorul Oficial al României", se precizeaza că : "în perioada decembrie 1999 – decembrie 2000 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României o hotărâre a Parlamentului României prin care domnul Emil Iota Ghizari să fi fost numit în calitate de guvernator al Băncii Naţionale a României" iar prin adresa nr. R/931 din 18.09.2002, Consiliul Legislativ arată  că: "în lipsa domnului Mugur Isarescu, guvernatorul titular al BNR, nu se poate considera că domnul Emil Ghizari care îl suplinea, ar fi fost numit în funcţia de guvernator, neexistând nici un act de numire în funcţia respectivă" .
În aceste condiţii, atât  cererea BNR pentru declanşarea falimentului BIR, cât  şi avizul acordat firmei de lichidare "Reconversie şi valorificare active", ambele documente fiind semnate de o persoană fără calitatea pe care singură şi-a atribuit-o, deci prin uzurpare de calităţi oficiale, sunt lovite de nulitate absolută .    
În conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 186/1999, judecătorul sindic are obligaţia să stabilească atribuţiunile lichidatorului. Prin sentinţa de declanşare a falimentului BIR, judecătoarea dispune  firmei de lichidare, preluarea  atribuţiilor art. 9 din OUG nr. 186/1999, adică redactarea unui Raport privind  situaţia  financiară a băncii .

Nici prin  hotărârea din 10 iulie 2000  şi nici prin vreo altă hotărâre ulterioară a vreunei instanţe judecătoreşti nu  s-a dispus  aşa zisului lichidator, desemnat  în mod nelegal,  preluarea  niciuneia  din atribuţiile prevăzute la art. 10 din sus-menţionata OUG,  adică în mod practic,  nu s-a  dispus  "lichidarea  bunurilor din   averea  băncii",  această prevedere figurând  la  litera "l"), a articolului  10 din OUG nr. 186/1999.

După câteva zile,  încălcându-se în modul cel mai grosolan prevederile art. 246 si art. 247 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, un comandou condus de cei doi  patroni ai  firmei de lichidare, avocaţii – lichidatori  Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu,  îndepărtează conducerea băncii, nu mai permite intrarea acesteia în bancă, se instalează în sediul central şi fără a lua în primire pe bază de inventar, vreun bun, fără  a se face un bilanţ al activelor  şi pasivelor băncii  împreună cu administratorii, încep să folosească bunurile, fondurile  băncii,  să vândă active, etc., fără  a permite  asistenţa nici a cenzorilor, nici  a administratorilor, nici a reprezentanţilor  acţionarilor, de  parcă  s-ar fi  intrat  într-o  casă  pustie şi  părăsită .
Pentru a pune capăt acestei situaţii de neimaginat, conducerea băncii şi reprezentanţii  acţionarilor  au  depus  la instanţă numeroase  plângeri  şi  contestaţii.
Deşi OUG nr. 186/1999, prin art. 8 prevede ca aceste contestaţii să fie soluţionate de judecătorul sindic în termen de 15 zile, magistrata Negru Cristina, le-a colectat timp de aproape un an, respingându-le apoi  în  bloc.
Curtea de Apel Bucureşti, admite recursul Consiliului de Administraţie al BIR, retrimite aceste plângeri şi contestaţii spre rejudecare Tribunalului  Bucureşti.  Aici, după mai multe tergiversări, rejudecarea acestora este încredinţată Mariei Năvală, şefa Secţiei – judecător sindic, protectoarea de notorietate a firmei "Reconversie şi valorificare active",  prezentă prin "sponsorizări" de către această firmă, împreună cu unul din patronii acesteia, avocatul Arin Stănescu, la diverse manifestari  în  străinătate .
Maria Năvală,  minţind  la rândul său, mai  adaugă  prin  sentinţa din  4.04.2002, că pe lângă BNR,  "creditor al BIR", ar fi  şi  SIF - Oltenia - de notorietate fiind că, cele  două entităţi,  niciodată  nu a împrumutat  BIR, cu nici un  leu, Maria Năvală  respingând din  nou  contestaţiile. 
Dosarul  BIR, este plimbat pe la diferite instanţe, unde avocaţii -  lichidatori   erau siguri pe soluţiile dorite . Astfel, cu ajutorul lui Dragoş Bărcănescu, şeful Secţiei Comerciale  de la Curtea Supremă de Justiţie, - din comentarii -  finul domnului Valeriu  Stoica - , întrucât dosarul fusese strămutat la Curtea de Apel Craiova se  obţine "o  strămutare  a  strămutării".
Astfel, la cererea BNR din 12 decembrie 2000,  manifestându-se din nou "celeritate", cererea noii strămutări este   înregistrată  în aceeaşi zi, la Curtea Supremă de Justiţie, şi fără a se mai solicita dosarul pricinii, conform prevederilor art. 40 Cod procedură civilă, dl. Dragoş Bărcănescu pune rezoluţia, tot  în aceeaşi zi de 12 decembrie  2000, de "suspendare a judecăţii".
 Recursul  BIR este   "strămutat" astfel,  de la Curtea de Apel – Craiova la Curtea de Apel -  Braşov . Motivat de faptul că în presă apăruse materiale din care rezulta că anumiţi  judecători de  la  această instanţă  se aflau  sub totala  influenţă a lui Valeriu Stoica şi a celor doi colegi ai săi  – Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, patronii  firmei de lichidare  menţionată,  avocaţii   BIR, au recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Braşov .
În loc ca cererea de recuzare să fie trimisă spre soluţionare Curţii Supreme de Justiţie, conform  prevederilor  art. 30  din Codul de procedură civilă, instanţa braşoveană  judecă  ea însăşi  cererea de recuzare  prin respingere şi  soluţionează  recursul tot prin  respingere.

*              *             *
În condiţiile în care nici o instanţă nu a dispus preluarea atribuţiilor prevăzute de art. 10 din OUG nr. 186/1999, adică "lichidarea bunurilor din averea băncii ", iar  lichidatorul a fost   desemnat cu încălcarea  legii, în  mod practic,  lichidarea BIR, se   face  fără un  titlu  juridic legal, de către  un lichidator fără calitate, toate operaţiunile de lichidare fiind  lovite "ab initio"  de nulitate absolută,  conform  principiului  "nullum  est, nullum  producit  effectum".
 

VII. Jaf  la  drumul  mare,  în  plin  centrul   Bucureştiului


Din luna iulie 2000, firma asa zişilor lichidatori, "Reconversie şi valorificare active", devenită între timp “Moore Stephens RVA” a utilizat fără drept  bunurile şi a jefuit fondurile BIR
Astfel, din totalul încasărilor de peste 1.670 miliarde lei, la 30 sept. 2008, avocaţii - lichidatori ai BIR Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu făcuse cheltuieli din această sumă, cu propriile salarii ale lichidatorului, “bonusuri de performanţă” – atenţie !  bonusuri de performanţă la o banca în faliment !!! –, chetuieli de  lichidare, cheltuieli cu terţii (respectiv cu avocaţii, adică tot ei) etc., de peste 800 miliarde lei, iar onorariul de lichidare încasat de firma lor se ridica la acea dată la peste 144 miliarde lei.
De menţionat că în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 2 din OUG nr. 79/1999, privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, societatea profesională (de lichidare) poate angaja salariaţi – practicieni în domeniu, dar pe propriile scheme şi ştate şi nicidecum pe ştatele debitorilor.
De precizat faptul că, la data de 10 iulie 2000 – data declanşării procedurii de faliment al BIR – aceasta avea de încasat creanţe în cuantum de 1.271 miliarde lei. Conform Raportului lichidatorului, depus la judecătorul sindic, la data de 30 sept. 2009, – încasările făcute de lichidator la BIR se ridicau la suma de 1.673,7 miliarde lei, deci se încasase, inclusiv din dobânzi la creanţe.
Interesant este însă faptul că din sumele încasate la BIR s-au creat depozite la diferite bănci, depozite la care  lichidatorul a încasat dobânzi şi apoi "onorarii"  la dobânzile produse de depozitele fondurilor BIR.

Suma de 1.673.7 miliarde lei a fost realizată în condiţiile în care numai până la 30 aprilie 2002, aceeaşi firmă de  lichidare  acordase facilităţi şi discont-uri  la creanţele BIR,  de peste 546 miliarde lei, iar valorificarea activelor BIR, (sedii, alte bunuri imobile) la  preţuri ridicole (între 10 si 40%) faţă de evaluările efectuate  în  anul  2000,  păgubind banca cu zeci de milioane de dolari .
În raport cu toate acestea se pune întrebarea : Se afla BIR în faliment în luna iulie 2000 ?
Pentru a se pune capăt acestui jaf premeditat şi organizat de  grupul  de interese  menţionat, Consiliul de Administraţie al BIR, reprezentanţii acţionarilor  au  continuat să facă  zeci  de demersuri în justiţie, s-au  depus  zeci de   memorii  la diferite  autorităţi  etc.
Totul a fost zadarnic, grupul de interese demonstrându-şi influenţa sa la toate nivelurile .

     VIII. "Cina de  taină"  din 4 iulie 2002, la  restaurantul " Café  Olé"


Comisiile pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din cele două Camere ale Parlamentului, după  peste trei ani  de cercetări,  verificări, expertize  etc. editând 3 volume, s-a pronunţat  în final printr-un Raport Comun concluzionând  că,  în speţă ne aflăm cu certitudine în faţa unui caz de crimă organizată şi de corupţie instituţionalizată, informând Presedinţia României, Consiliul  Suprem  pentru  Apărarea Ţării,  Guvernul,  Ministerul Justiţiei  etc.
Comisiile  au sesizat de asemenea  Parchetul General care, în urma unui studiu îndelungat şi profesionist efectuat de către specialiştii săi, a promovat recurs în anulare în dosarul BIR, reţinându-se faptul  că  "hotărârile în acest dosar,  au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond  şi că  aceste hotarâri  sunt   vadit  netemeinice" .
Promovarea recursului în anulare a determinat la vremea aceea o reacţie dură a BNR, – în lipsa dlui Mugur Isărescu, plecat din ţară -  persoanele  implicate în caz, solicitând – cu ce drept oare ? - în mod imperios şi public, ca Procurorul General să-şi  retragă recursul în anulare, demonstrându-se încă odată, teama de a nu se descoperi  adevărul premeditării  falimentului BIR .

Deşi  bine motivat  şi  argumentat,  prezentând  cu claritate gravele abuzuri  şi încălcările flagrante  ale  legii, recursul  în anulare promovat de Procurorul General a fost judecat la  4 iulie 2002  şi  respins la 12 iulie 2002, de către  un complet  de la Secţia  Comercială a Curţii  Supreme de  Justiţie .
Spre surprindere generală, la câteva zile după pronunţarea soluţiei,  s-a luat cunoştinţă din presă că,  "decizia de respingere a recursului în anulare"  promovat de Procurorul General, avusese loc, printr-o "deliberare" la restaurantul  "Café  Olé"  din str. George Enescu din Bucuresti, la solicitarea şi   de către Arin  Stănescu, administratorul  firmei de lichidare a BIR, împreună cu Fănel Păvălache, consilier personal al ministrului Şerban Mihăilescu,  (a se vedea presa din luna iulie 2002) .
La "cina  de deliberare",  s-au servit icre negre, saumon fumé, şampanie etc. La sfârşitul cinei, domnul Fănel Păvălache a oferit buchete de flori, patroanei restaurantului  şi  încă  unei doamne ce  fusese  invitată  mai  târziu  la  "festin" .
Se reaminteşte şi faptul că încă din luna februarie 2002, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a sesizat, în conformitate cu prevederile art. 222, 225 si 227 din Codul de procedură penală, Parchetul General şi Inspectoratul General al Poliţiei asupra cazului BIR, circumscriind persoanele şi infracţiunile comise de acestea . Plângeri penale împotriva grupului de răufăcători au depus  şi peste 30  de  acţionari ai BIR .
In cercuri intime, avocaţii-lichidatori Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, patronii firmei "Reconversie şi valorificare active" au comentat faptul că "prin relaţiile lor, vor reuşi  să  îngroape  acest dosar de la Parchet" .
Într-adevăr, prin Ordonanţa dată de procurorul Maria Trandabăţ la 24 aprilie 2008 s-a dat soluţia de scoatere de sub urmărire penală a întregului grup, venind să se confirme faptul că soluţia era stabilită  .  

      În legătură cu scoaterea de sub urmărire penală a grupului de interese  redăm succesiunea  faptelor : 
        La 26.09.2006, prin Decizia nr. 5515 din  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală dispune începerea urmăririi penale “in personam” împotriva grupului de 14 persoane implicate în falimentul fraudulos al BIR, în capul listei  aflându-se Arin Stănescu, Călin Andrei Zamfirescu etc..
La  21.02.2007, în baza deciziei ÎCCJ- Secţia Penală, prin Rezoluţie a procurorului se începe urmărirea penală  împotriva  învinuiţilor nominalizaţi  pentru faptele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 Cod pen..
La 04.02.2008 prin Ordonanţă, procurorul de caz ajunge la concluzia că faptele săvârşite de învinuiţii din grup sunt mai grave şi dispune  schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevzută de art. 246 Cod pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată, în modalitate continuată, prevăzută de art. 246 rap. la art.2481 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen..
La 8.02.2008, numitul Păvălache Fănel într-o declaraţie dată la DNA confirmă că datele şi faptele pe care le-a descris pe 29 de pagini, numite de procurorul de caz “note date în arestul preventiv” le deţine de la Arin Stănescu şi apropiaţii acestuia .
        La 29 .02. 2008, dl Cătălin Predoiu ginerele învinuitului avocat-lichidator Călin Andrei Zamfirescu  este numit ca ministru al justiţiei .
        La 11 martie 2008 dl Călin Andrei Zamfirescu, unul din urmăriţii penal, socrul dlui Cătălin Predoiu declară  într-un interviu acordat dlui Marius Tucă (Jurnalul Naţional) că DNA îi va scoate de sub urmărire penală pe toţi 14 învinuiţi .
      La 24 aprilie 2008, procurorul de caz, dna Maria Trandabăţ pronunţă Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a celor 14 învinuiţi . 

       Cine poate crede că toate acestea sunt o înşiruire de simple coincidenţe de fapte şi date calendaristice ?

       Din cele de mai sus, oare nu se poate concluziona cu certitudine că scoaterea de sub urmărire penală a grupului de interese ce a organizat falimentul premeditat şi jefuirea patrimoniului şi fondurilor BIR – “caz de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată la nivel înalt” – aşa cum rezultă din Raportul Comun al Comisiilor de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului – se datorează influenţei acestui grup de interese şi indicaţiilor primite ca acesta să fie absolvit de rigorile legii ?
De altfel, la toate instanţele judecătoreşti, influenţa grupului  de interese, s-a dovedit  a fi  nu  numai  foarte  vizibilă  dar  şi   mult  mai  puternică  decât  legea . 
          Pentru a demonstra apartanenţa şi implicarea unor magistraţi în activitatea grupului de interese menţionat,  se  redau  în anexă, toate încălcările flagrante ale legii, demonstrându-se nulitatea de drept a hotărârii prin care s-a pronunţat procedura de faliment al BIR (anexă - nulitatea sentinţei nr. 4461/10.07.2000 demonstrată prin documente oficiale).
 
In decursul timpului, acţionarii BIR, au făcut  presiuni asupra Consiliului de Administraţie solicitând sa fie introdusă o acţiune împotriva  Statului  Român la Curtea Europeană  pentru Drepturile Omului de  la Strasbourg  .
          Prin adresa nr. 10.053/34 din 26 august 2002, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Coruptiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor, se atenţionează Consiliul de Administraţie al  BIR astfel : "vă recomandăm să nu recurgeţi la sesizarea instanţei europene, care ar pune într-o lumină defavorabilă Statul Român, şi să vă adresaţi în continuare instanţelor judecătoreşti din România, care, cu certitudine, pe baza documentelor şi probelor existente, vor găsi căile de rezolvare a acestui dosar".       
          Până în  luna decembrie 2002, această recomandare a sus-amintitei Comisii a fost pe deplin  respectată.
          La  18  decembrie 2002,  un număr de 9 acţionari ai BIR  (3 străini şi 6 români), în calitate de persoane fizice şi  reprezentanţi  ai  celor  2.188 acţionari ai băncii, s-au adresat Curţii Europene de la  Strasbourg,  invocând  încălcarea de către instanţele româneşti a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile  Omului (dreptul la un proces echitabil)  şi  ale   art. 1 din Protocolul  adiţional  al  acestei Conventii, (apărarea dreptului de proprietate).
Ei  au acţionat Statul  Român în judecată,  solicitând  ca despăgubiri, suma de 101 milioane USD, sumă  stabilită  prin  expertiza efectuată  la solicitarea Comisiei  pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei  şi  pentru  Petiţii . Ulterior suma a fost revizuită prin expertiză la peste 664 mil.USD.

         IX. "Calomniaţi, calomniaţi" – până la urmă, tot rămâne ceva 

       Pentru a "demonstra" necesitatea declanşării procedurii de faliment  a BIR, şi lichidarea prin jaf  a băncii,  în toată această perioadă, aşa zişii lichidatori, de conivenţă cu persoanele din Banca Naţională, implicate  în afacere, - de reamintit faptul  că întregul  scenariu al organizării şi declanşării  falimentului BIR a fost pus la punct în lipsa guvernatorului  titular, domnul Mugur Isărescu, care îndeplinea la vremea aceea mandatul de Prim Ministru -, pentru a intimida şi ameninţa pe aceia  ce  au devoalat şi contestat permanent  activitatea grupului  de interese, au  produs, ticluit  şi  publicat  fără nici o  bază  reală – materiale, din care să  rezulte cât de  neperformanţi au fost indicatorii  BIR,  şi cât de defectuos  a fost  managementul  acestei  bănci   .
          In cadrul cercetărilor efectuate,  s-a stabilit că indicatorii BIR, în perioada sa de funcţionare, într-adevar  nu erau "străluciţi", aceasta, precum şi  alte bănci,  în acea perioadă, se confrunta cu anumite greutăţi,  dar a afirma că aceşti indicatori erau atât de neperformanţi încât să impună  declanşarea  procedurii  de  faliment  constitue  un  neadevar.
          În ceea ce priveşte mangementul băncii, desigur, acestuia i se pot imputa multe  neîmpliniri, însă  nu se poate trece cu vederea  faptul că  aceeaşi echipă managerială a creat banca, a majorat capitalul acesteia de la 4 miliarde la 200 miliarde lei, a dezvoltat o reţea teritorială de 110 unităţi, modern dotate, a realizat  un  profit cumulat  în  perioada de funcţionare de peste 25 milioane dolari etc.
 De altfel este interesnat de menţionat faptul că, din cei 3 cenzori ai BIR, adică specialiştii ce supravegheau echipa de conducere a BIR, doi dintre ei, erau  înalţi  funcţionari  din  BNR iar cel de-al treilea, director general în Ministerul de Finanţe .
          Pentru publicarea unor  materiale calomniatoare  în scopul influenţării şi intoxicării   opiniei publice,  s-au plătit chiar din fondurile băncii, unor ziare  şi  posturi de televiziune,  importante  sume  de  bani, sub formă  de  "anunţuri  şi/sau  publicitate" .
          Astfel, au fost inventate afaceri ale conducerii BIR ce au fost prezentate de lichidator în paginile unor ziare, sau spoturi  la de televiziune  ca fiind "senzaţionale" , respectiv, "spălare de bani, afaceri cu droguri", "afaceri  cu pietre preţioase" , etc. , din verificări  stabilindu-se că  toate  acestea  nu  se confirmă,  constituind  simple  calomnii .
Astfel, Oficiul Naţional de Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a infirmat categoric faptul că prin BIR ar fi avut loc astfel de operaţiuni (a se vedea mai jos) ; BIR, nu a cumpărat niciodată  pietre pretioase ci în realitate, în două cazuri, Sucursala BIR Bucureşti a băncii, a luat în "garanţia unor credite"  pietre  preţioase după ce s-a asigurat de  provenienţa legală a acestora şi după efectuarea unor expertize de către  autorităţi şi firme specializate  .

X.          Misterele faimoasei "Reconversie si valorificare active"/Moore
Stephens RVA şi mai nou, a RVA Insolvency Specialists SRL
      
          Din datele obtinute de la Oficiul Registrului Comerţului, societatea "Reconversie şi valorificare active" are ca acţionari pe avocaţii Arin Stanescu,  presedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, Călin Andrei Zamfirescu, fost preşedinte al Uniunii Naţionale a Avocaţilor, avocatul Stan Târnoveanu şi doi cetăţeni belgieni. Capitalul social al societăţii  este de numai  90,5 milioane  lei  şi   are  sediul   într-un  apartament . Se comentează faptul că in spatele acestei  societăţi  s-ar afla  în realitate, alte  persoane .
          De la înfiinţarea sa, acestei societăţi i s-a încredinţat spre lichidare toate băncile româneşti  cărora li  s-a declanşat, la cererea BNR, procedura de faliment (Albina, Bankcoop, BIR, iniţial  Columna, "pasată" ulterior lui Fănel Păvălache, reorganizare la  Dacia-Felix), etc.  precum  şi  alte  societăţi  cu active importante.
          Deci, unei societăţi de apartament, cu un capital de 90,5 milioane lei  i s-au încredinţat spre lichidare, bănci cu active de zeci de mii de miliarde lei, în condiţiile în care acţionarii societăţii de lichidare, răspund, conform prevederilor legale şi în baza statutului acesteia, numai în limita cotei de participare a fiecărui asociat la capitalul social. Este absolut fabulos.
          Întrucât Reconversie valorificare active şi Moore Stephens RVA au făcut obiectul unor largi negative comentarii de presă- cunoscută fiind prezenţa şlor în toate falimentele băncilor româneşti şi a altor societăţi cu active impresionante, în baa OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţi practicienilor în insolvenţă - act normativ iniţiat tot de către cei doi asociaţi, avocaţii-lichidatori, Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu - uitând că ziua de 31 decembrie 2006 – este duminică şi zi de revelion, înregistrează în Registrul societăţilor profesionale al UNPIR, preşedinte al acesteia fiind tot Arin Stănescu, entitatea denumită RVA Insolvency Specialists SPRL.
           În aceeaşi zi, Arin Stănescu, în calitatea sa de preşedinte al UNPIR, îşi eliberează propriei entităţi RVA Insolvency Specialists” SPRL,  Certificatul de înregistrare în Registrul Societăţilor Profesionale nr. 0104/31.12.2006.
Art. 9 alin. 1 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă – forma iniţială – publicată în Monitorul Oficial, Partea I-a,  nr. 944 din 22.11.2006, prevede că :  „Societatea civilă profesională cu personalitate juridică şi răspundere limitată, denumită în continuare şi SPRL, se constituie prin act constitutiv, prin asocierea practicienilor în insolvenţă, persoane fizice sau persoane juridice  .
Aşa cum rezultă din textul dispoziţiilor sus-citate, pentru constituirea unei societăţi profesionale cu răspundere limitată se impun  în mod clar două condiţii obligatorii şi anume :
(1)   existenţa actului constitutiv al societăţii, şi
(2)   asocierea practicienilor în insolvenţă .
Alin. 6 al aceluiaşi articol stipulează că „SPRL dobândeşte personalitate juridică la data înregistrării actului constitutiv în Registrul societăţilor profesionale al UNPIR” .
La data de 31.12.2006, dată la care s-a eliberat Certificatul de înregistrare, actul constitutiv al societăţii nu exista, iar practicienii în insolvenţă - persoane fizice, respectiv domnii Stănescu Arin Octav, Târnoveanu Stan şi Zamfirescu Călin Andrei nu erau asociaţi .
a) Faptul că la data de 31.12.2006 actul constitutiv al societăţii nu exista, este dovedit prin :
- data certă a acestui Act constitutiv înscrisă pe act, - 12.01.2007- acest fapt fiind atestat, conform dispozitiilor art 13 alin. 1 lit c) din Legea 51/1995, sub nr. 59, de către avocat Cristina Rodica Velea din Baroul Bucuresti ;
- cererea de înregistrare a societăţii, – cerere nesemnată  –  depusă la UNPIR pe care figurează trei date diferite (22.12.2006 ; 28.12.2006 şi 30.12.2006) rubrica „solicit autorizarea constituirii societăţii profesionale şi înregistrarea în Registrul societăţilor profesionale în baza : Actului constitutiv din data ..... .” nu este completată, rezultând în mod clar că la data depunerii cererii (indiferent care dată ar fi din cele trei menţionate), actul constitutiv  nu exista ;
Întrucât prin cerere se solicită „autorizarea constituirii” – rezultă în mod clar că  societatea nu era constituită, menţionându-se şi în mod mincinos că RVA Insolvency Specialists provine din S.C. Moores Stephens RVA – fapt totalmente fals, deoarece aceasta şi-a schimbat forma de organizare juridică din SA în SRL şi denumirea în ZTS Consultanţă şi Management SRL, rămânând societate comercială . 
- codul unic de identificare (CUI) al RVA Insolvency Specialists SPRL care conform prevederilor legale se atribuie la data înregistrării societăţii  este atribuit la 17 ianuarie 2007 – adică după data de 12.01.2007 – data certă a Actului constitutiv .
 b) Faptul că la data de 31.12.2006 practicienii în insolvenţă  nu erau asociaţi, rezultă în mod clar din „Tabloul UNPIR - practicieni în insolvenţă – persoane fizice” .
În Tabloul menţionat se precizează că : domnii Stănescu Arin Octav (poziţia 215), Târnoveanu Stan (poziţia 228) şi Zamfirescu Călin Andrei (poziţia 240)  s-au asociat în RVA Insolvency Specialists SPRL, abia la data de 30.03.2007. 
          Entitatea denumită  RVA Insolvency Specialists SPRL, nu a luat fiinţă nici prin divizarea şi nici prin transformarea fostei societăţi de  lichidare Moore Stephens SA, în sensul că aceasta ar fi optat, conform dispoziţiilor OUG nr. 86/2006 pentru transformarea în societate profesională, din Certificatul de înregistrare  nr. RSP 0104/31.12.2006, rezultând că RVA Insolvency Specialists SPRL, s-ar fi înfiinţat ab initio, ca societate profesională, la 31.12.2006 .
          S.C. Moore Stephens RVA – SA şi-a schimbat forma de organizare juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată şi şi-a schimbat denumirea în ZTS Consultanţă şi Management păstrându-şi codul unic de identificare – cu totul altul decât al RVA Insolvency Specialists SPRL .
          În raport cu cele ce preced, este mai mult decât evident că Certificatul de înregistrare  RSP nr. 0104/31.12.2006 privind societatea civilă profesională RVA Insolvency Specialists SPRL, a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale deoarece acest act administrativ nu se putea elibera decât în baza actului constitutiv, act care la data de 31.12.2006 nu exista şi numai după asocierea practicienilor în insolvenţă, asociere care s-a realizat abia la 30.03.2007.
          Cu toate că cele de mai sus sunt atât de evidente, judecătorii Secţiei a VII-a Comercială de la Tribunalul Bucureşti, cunoscuţi ca fiind sub totala ascultare a celor doi avocaţi-lichidatori, se fac a nu înţelege toate aceste ilegalităţi.

XI. Implicarea in cazul BIR, a unor înalţi funcţionari  guvernamentali
            
            In mod voit sau nu,  interesat sau dezintersat, în cazul BIR s-au implicat mai mulţi functionari din cadrul guvernului.
Astfel, la 10 decembrie 2001, prin adresa nr. 154, emisă de Guvernul României şi semnată de dl. Eugen Dijmărescu, consilier de stat, informează Comisia pentru  Cercetarea  Abuzurilor  a Camerei Deputaţilor că, unul din motivele declanşării procedurii de faliment al BIR a fost "circulaţia prin această bancă a unor fluxuri financiare provenite din spălarea de bani a cartelurilor de traficanţi de droguri dintr-o ţară latino-americana care a accentuat neregulile în practica  comercială a băncii". Domnul Eugen Dijmărescu face şi precizarea că “datele au fost verifiate şi cu datele independente ale Corpului de Control al  Primului  Ministru” .
          La solicitarea Comisiei pentru Cercetarea  Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii  a Camerei Depuataţilor, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, efectuiază verificări la BIR, iar prin adresa nr. S/3914 din 09.05.2002, precizează :"In urma analizelor efectuate de experţii Oficiului, s-a constatat că nu se confirmă aceste suspiciuni..Nu avem nici un fel de indicii că prin această bancă s-ar fi spălat bani provenind din traficul de droguri sau alte infracţiuni".
          In adresa de răspuns, Comisia, în baza verificărilor şi expertizei efectuate, răspunde domnului Eugen Dijmarescu,  infirmând  afirmaţiile  acestuia.
După arestarea lui  Fănel Păvălache, consilier guvernamental, patron al firmei de lichidare "Consulting – Mileniul 3", firmă implicată împreună cu societatea "Reconversie şi valorificare active", în  lichidarea BIR, s-a aflat  că sus-numitul avea, prin Maria Năvală, şefa Secţiei a VII-a Comercială - judecător sindic – de la Tribunalul Bucureşti, controlul total asupra magistraţilor acestei secţii,  stabilind   împreună cu aceasta,  soluţiile în dosare,  într-un apartament din  blocul  situat  în Bucuresti, str. Tudor Arghezi nr. 26, etajul 3.
          Aşa cum  s-a  aratat mai sus, tot  Fănel Păvălache  împreună cu avocatul Arin Stănescu a organizat "deliberarea" soluţiei   recursului  în anulare în dosarul BIR,  la restaurantul  "Café  Olé" din str. George Enescu   din  Bucureşti.

XII.      Dosarul BIR – este o acţiune certă  de crimă  organizată  şi  corupţie  instituţionalizată ?
        
Dacă acţiunea de organizare, declanşare premeditată a falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor şi lichidarea prin  jaf  a  acesteia,
- caz  documentat şi probat prin dovezi indubitabile, în care un grup – o adevarată bandă - cuprinzând persoane din instituţii precum (magistratură, avocatură, persoane din BNR, funcţionari  guvernamentali,  etc.),
- care se organizează, determina emiterea de acte normative şi pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti prin încălcarea flagrantă a unor prevederi legale pentru a-şi acoperi activitatea infracţională, comit grave abuzuri  jefuind  sub umbrela lichidării, fondurile şi patrimoniul unei bănci, însusindu-şi sute de miliarde de lei,
- dacă toate acestea nu reprezintă o acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, atunci  cum  ar  mai putea  fi  definită corupţia ?
         
Spre rememorare şi în atenţia celor abilitaţi, redăm prevederile art. 11 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie : " Fapta  persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina..... de a lichida un agent economic privat....dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se  pedepseşte  cu  închisoare de la 2 la 7 ani ".
       Oare să nu constituie  foloase  necuvenite,  sutele de  miliarde  jefuite din patrimoniul   BIR , sub diferite forme  ?
         Cine poate explica,  pentru care motiv şi cine anume  ignoră  de peste    9 ani,  aceste prevederi  legale ?  Doar  dosarul falimentului premeditat al  BIR, este un  caz  mai  mult decât evident de crimă organizată, corupţie instituţionalizată  şi de  mare  notorietate.
       
Epilog   I                      

        La 18 octombrie 2002, Parchetul Naţional Anticorupţie, arestează în flagrant delict pe numitul Fănel Păvălache, consilier guvernamental care se angaja, într-o întâlnire sub flagrant că "rezolvă cazul BIR",  fie  printr-o hotărâre judecătorească,  fie prin emiterea unei hotărâri  de guvern , (invocând   ca  precedent rezolvarea tot de către el şi a şefilor săi, a cazului băncii "Dacia-Felix" - aceasta avînd datorii la BNR şi CEC, în comparaţie cu BIR care nu avea astfel de  datorii).
Păvălache solicita, pentru rezolvarea cazului,  "insignifianta"  sumă de  4 milioane de dolari, pentru  a  fi  "recompensaţi  actorii"  săi (2+1) "numiţi  şi  verificaţi  în  acţiunile  lor",  chiar de către el, urmând  ca din această sumă, o parte  însemnată, să-i  revină  "supervizor-ului" .  Cine putea  fi  acest  "supervizor" ? Nu s-a dorit a se afla adevărul ! 
       

Epilog II

      
După câteva zile de la arestarea lui Păvălache, în ziarul "România Liberă", domnul Şerban Mihăilescu, la vremea aceea Secretar General al Guvernului  face o declaraţie şocantă,  arătând că : " Păvălache a fost infiltrat în Guvern pentru a opera în interesul băncii falimentare. Pentru reînfiinţarea BIR,- preciza domnul Şerban Mihăilescu -   nu există la mine, la Secretariatul General al Guvernului, nici un petic de hârtie sau o solicitare de redeschidere. Eu unul sunt împotriva redeschiderii  BIR"  .
Se naşte însă o întrebare firească : în ce calitate şi pentru care motiv    s-ar fi împotrivit domnul Mihăilescu  redeschiderii  BIR ?  Şi apoi,  chiar să nu fi ştiut  oare, în demnitatea sa de seretar general al Guvernului, de  corespondenţa pe această temă între Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor şi Guvern ?  Să se înţeleagă cumva faptul,  că  numai  consilierul său, domnul  Fănel  Păvălache  cunoştea problema BIR  ?

         Epilog III
       
La numai  o săptămână  după  arestarea lui Fănel Păvălache, la  29 octombrie 2002, prin Legea nr. 596, deci abia  după 3 ani,  Parlamentul României respinge Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 186/1999, act normativ  criminal ce a stat  la baza declanşării procedurii de faliment al BIR şi a altor bănci româneşti .
          În noua reglementare, art. 17 al Legii nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor – între timp abrogată - , rămâne nemodificat, adică pentru a se solicita falimentul unei  bănci  sunt necesare cele două conditii cumulative : supravegherea şi administrarea  specială şi nu numai supravegherea specială, aşa cum prevedea OUG  nr. 186/1998  şi  cum  s-a  aplicat  în  scenariul  BIR .
          Această reglementare era de altfel cea legală şi în concordanţă şi cu prevederile art. 78 din Legea nr. 58/1998 – legea bancara – la vremea respectivă.



*) – La baza prezentei lucrări au stat texte preluate din vol I şi II al lucrării editată de Comisia 
      pentru cercetarea abuzurilor şi combaterea corupţiei din Camera Deputaţilor “Război total
      împotriva corupţiei” – Falimentul  Băncii Internaţionale a Religiilor – crimă organizată şi
      corupţie instituţionalizată” şi din lucrarea dlui Jean Paul de Longchamps “Moara falimentelor
      bancare” – Paris - 2005, în traducerea prof. Toma Bălăşoiu.
   -  Subtitlurile aparţin autorului 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu