(vezi si Documente)
FILMUL FALIMETULUI FRAUDULOS AL
BĂNCII INTERNAŢIONALE A RELIGIILOR *)
În devoalarea adevărului în speţa cu titlul de mai sus, a ostenit mai mult de trei ani, distinsul cărturar, venerabilul profesor Radu Ciuceanu, în calitatea sa de preşedinte al Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor şi Corupţiei din Camera Deputaţilor care a editat pe această temă trei volume, “Război total împotriva corupţiei în România – Falimentul şi lichidarea prin jaf a BIR – acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată” - concluzionând printr-un Raport Comun al Comisiilor pentru Cercetarea Abuzurilor şi Corupţiei din cele două Camere ale Parlamentului, calificând acţiunea grupului de interese care a distrus băncile româneşti înfiinţate în România post-decembristă, ca fiind crimă organizată şi corupţie instituţionalizată.
În loc de cuvânt înainte
Într-un interviu acordat domnului Marius Tucă, directorul ziarului "Jurnalul Naţional" de sâmbătă 21 decembrie 2002, guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, răspundea la
întrebarea : "S-a spus ca BNR a greşit când a cerut falimentul BIR. Se simte BNR vinovată pentru asta ?",
răspuns : "Eu nu eram aici atunci. Eram prim-ministru. Nu este bine să vorbesc eu".
* * *
“În virtutea atribuţiunilor şi competenţelor ce îi revin, pe baza numeroaselor sesizări ale reprezentanţilor Băncii Internaţionale a Religiilor, timp de aproape trei ani, Comisiile pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din cele două Camere ale Parlamentului României au efectuat în cazul BIR, cercetări, verificări aprofundate, a solicitat expertize, a audiat persoane, a consultat organe specializate ale Statului etc. pentru a stabili realitatea în acest dosar” (Raport Comun al Comsiilor pentru Cercetarea Abuzurilor şi Prevenirea Corupţiei din Camera Deputaţilor şi Senatul României) .
În cele ce urmează, folosind documente si date oficiale verificate sunt prezentate cu exactitate şi rigoare, date şi informaţii a ceea ce a reprezentat întregul film al distrugerii premeditate a Băncii Internaţionale a Religiilor, ca episod al distrugerii intenţionate a băncilor româneşti cu capital autohton care puteau acum în perioada crizei să sprijine relansarea economiei naţionale .
După cum se va vedea mai jos, în mod cert, declanşarea falimentului BIR, nu a constituit o "greşeală", falimentul acestei bănci fiind premeditat şi organizat de un grup de interese, printr-o acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, organele abilitate ale Statului refuzând cu obstinaţie să ia, cel puţin până la momentul de faţă măsurile legale ce se impun .
I. Scurt istoric
În luna septembrie 1993, din iniţiativa Centrului Internaţional Ecumenic, - organism neguvernamental ce functionează sub egida UNESCO - se constituie la Bucuresti, "Banca Interconfesională Română", având ca membrii fondatori: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Mitropoliile, Episcopii, Protopopiate, etc., alte unităţi centrale şi locale ale celorlalte culte. Membrii fondatori ai BIR, sunt şi SNCFR, Loteria Naţională, Poşta Română, ASIROM, etc. precum şi persoane fizice şi juridice din mai multe ţări precum : SUA, Franţa, Italia, Germania, Israel, Arabia Saudită etc.
Totalul acţionarilor BIR este 2.188 .
La 1 martie 1994, BIR, îşi începe activitatea operaţională cu o sucursală la Bucureşti, cu un capital social de numai 4 miliarde lei şi cu 13 salariaţi .
La aceeaşi dată, prin faptul că acţionariatul băncii se diversificase prin participarea unor acţionari străini de diferite confesiuni, la Adunarea Generală a Acţionarilor, desfăşurată la Teatrul Naţional din Bucuresti, banca şi-a schimbat denumirea în "Banca Internaţională a Religiilor" , prin caracterul şi originalitatea sa în domeniu, devenind unicat pe plan mondial .
La 1 ianuarie 2000, capitalul social al BIR, se multiplicase de 50 de ori, fiind majorat la 200 miliarde lei, banca funcţionând cu 110 unităţi, la nivel de sucursale în toate capitalele de judeţ, agenţii şi numeroase puncte de lucru în mediul rural, ultimele având sedii şi în casele parohiale.
Toate unităţile băncii erau dotate cu tehnică modernă de calcul compatibilă cu anul 2000, iar unităţile judeţene dotate cu comunicaţii prin satelit, toate operaţiunile desfăşurându-se în timp real.
Reţeaua BIR, funcţiona în ianuarie 2000 cu 1.860 salariaţi (peste 90% - tineri), acoperind întregul teritoriu al României .
Banca Internaţională a Religiilor s-a implicat cu mult interes în creditarea economiei reale sprijinind pe micii întreprinzatori şi cu preponderenţă investind în agricultură.
Totalul cumulat al profitului BIR, în anii săi de funcţionare a fost de peste 25 milioane USD, plătindu-se statului, un impozit de peste 50 miliarde lei.
Soldul plasamentelor la alte bănci şi în titluri de stat se prezenta astfel :
De la 78,3 miliarde lei, la 31 decembrie 1998, - la 30 aprilie 1999, BIR, avea plasamente în titluri de stat şi la alte bănci, 496,4 miliarde lei, adică de peste 6 ori mai mult, faţă de 31 decembrie 1998 .
La 31 mai 1999, numai din aceste plasamente BIR, realizase venituri de 103,7 miliarde lei.
Această perioadă indica o îmbunătaţire deosebită a lichidităţii băncii.
Invocând "dezvoltarea prea rapidă în teritoriu", unii "specialişti" din BNR, au lansat aprecieri voit nefundamentate, prezentând o situaţie, intenţionat deformată a indicatorilor BIR . Aceste aprecieri au fost preluate ca atare, fără a mai fi verificate şi aprofundate de alţi specialişti în materie .
La 17 mai 1999, dl. Ovidiu Grecea, la vremea aceea şef al AVAB, într-o emisiune TV, referindu-se la preluarea de către acest organism, a unor creanţe de la Bancorex, Banca Agricolă etc. – bănci cu capital de stat -, s-a referit şi la faptul ca BIR, s-ar afla într-o "situaţie de criză" - fapt absolut cu totul ireal.
Urmarea a fost aceea că, chiar de a doua zi, deponenţii au început presiuni asupra ghişeelor băncii, solicitând retrageri masive a depozitelor, înainte de termen (de scadenţă) .
Pentru a face faţă acestor retrageri, în vederea asigurării lichidităţii necesare, BIR, a fost nevoită să renunţe, tot înainte de termen, la plasamentele pe care le avea în titluri de stat şi pe piaţa inter-bancară .
Acest fapt a însemnat pentru bancă, o pierdere de 108 miliarde lei.
În aceste condiţii, în loc ca BNR – ca bancă centrală -, să sprijine BIR, pentru a depăşi situaţia creată, sancţionează BIR la 4 iulie 1999, limitându-i operaţiunile specific bancare.
La 30 august 1999, în temeiul art. 107 din Constituţie şi art. 1 lit.S din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul emite OUG nr. 79/1999 privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare publicată în Monitorul Oficial nr. 421/31 august 1999. Ordonanţa este contrasemnată de dl Valeriu Stoica, ministru al justiţiei iar din site-ul SC Reconversie şi valorificare active rezultă că autorii acesteia sunt avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu întâmplător, colegi de grupă de facultate şi prieteni ai dlui Valeriu Stoica.
Treptat, încrederea clienţilor BIR este restabilită, astfel că, în a doua jumătate a anului 1999, depunerile au crescut din nou, îndeosebi prin depozite la o lună şi la trei luni, crescând în acelaşi timp şi volumul decontărilor efectuate prin BIR, de către agenţii economici.
În baza Circularei BIR nr. 64/21.07.1999, în toamna anului 1999, în conformitate cu prevederile Codului comercial şi civil, în cadrul intereselor operaţiunilor sale comerciale, pentru impulsionarea recuperării şi reactivării unor credite, BIR efectuează unele cesiuni de creanţă, în special, dintre acelea, mai greu recuperabile dar asigurate cu garanţii reale .
În acelaşi an, în aplicarea prevederilor art. 56 din Legea nr. 58/1998 – legea bancară -, BNR, emite Normele şi metodologia scoaterii în afara bilanţului a creanţelor investite cu formulă executorie. Prin excederea însă, a prevederilor legale menţionate, înainte să se fi epuizat căile legale de recuperare a acestor creanţe garantate, deci, practic, înainte ca ele să devină efectiv pierderi, se impune prin Norme ca acestea să fie trecute în bilanţ ca "pierderi" .
La 13 octombrie 1999, BNR, aplică noi restricţii prin care îngrădeşte activitatea BIR .
O nouă reglementare a BNR, mai impune şi cuprinderea pe costuri a provizioanelor specifice de risc, afectându-se în consecinţă, rezultatele financiare şi deformându-se în mod practic, situaţia patrimoniului, a activului net al băncilor .
La 19 noiembrie 1999, tot în “conditii de urgenţă” şi cu o "operativitate" inimaginabilă este emisă OUG nr. 186/1999, prin care se modifică Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului bancar.
Conform site-ului S.C. RVA Reconversie şi valorificare active - autorii acestei OUG sunt tot avocaţii Arin Stănesu şi Călin Zamfirescu, patronii acestei societăţi.
Principala modificare adusă Legii nr. 83/1998 prin OUG nr. 186/1999 a constat în modificarea textului art.17, astfel :
În Legea nr. 83/1998 art. 17 avea următorul text : “BNR, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat măsuri de supraveghere şi administrare specială şi care nu au condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora integral plăţile .
Prin OUG nr. 186/1999 textul art. 17 a fost modificat având următorul conţinut : “BNR, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va putea introduce cerere împotriva băncii faţă de care s-au aplicat măsuri de supraveghere sau administrare specială şi care nu a condus la redresarea băncii aflate în situaţia de a nu onora plăţile.
Aşadar, prin înlocuirea conjuncţiei “şi”, în Lege, cu prepoziţia “sau” în Ordonanţă şi sintagma “integral plăţile” în Lege, cu sintagma “onora plăţile” în Ordonanţă, s-a creat posibilitatea, de a se declanşa procedura de faliment oricărei bănci, fără a mai fi obligatorie îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii : (administrare specială şi supraveghere specială), cunoscut fiind că, în sistemul economiei de piaţă înainte de a se declara procedura de insolvenţă unei societăţi comerciale, se încearcă mai întâi reorganizarea acesteia.
De asemenea, s-a statuat că procedura de faliment poate fi declanşată chiar dacă nu s-a efectuat o singură plată.
Ordonanţa de urgenţă nr. 186/1999 este semnată, trimisă la Parlament (Camera Deputaţilor), la Monitorul Oficial, publicată în Monitorul Oficial – toate acestea într-o singură zi – 19 noiembrie - vineri – zi scurtă de lucru .
Aşa cum s-a arătat mai sus, cele două Ordonanţe de urgenţă au fost concepute şi redactate de avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, patroni ai firmei de lichidare "Reconversie şi valorificare active", - colaboratori ai viceguvernatorului BNR, Mihai Bogza (PNL) care, în acelaşi timp era şi preşedinte al Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi coordonatorul din BNR al supravegherii bancare.
În mod “întâmplător” sau nu întâmplător, în baza OUG nr. 186/1999, în aceiaşi zi de vineri 19 noiembrie 1999, se solicită Tribunalului Bucuresti, falimentul Bankcoop .
Şi tot "în mod întâmplător", după câteva zile, respectiv , la 26 noiembrie 1999, avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, devin şi "practicieni în reorganizare şi lichidare judiciară", ca tot în aceeaşi zi, firma lor de lichidare, SC "Reconversie şi valorificare active", să fie înscrisă împreună cu ei, în Tabloul societăţilor de lichidare, publicat în Monitorul Oficial, ca firmă specializată în lichidări .
Şirul întâmplărilor nu se opreşte însă aici. Instanţa - Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială - numeşte ca lichidator al Bankcoop, cu avizul BNR, chiar firma "Reconversie şi valorificare active", a celor doi avocaţi care, în acelaşi timp lichida şi Banca Albina, era administrator judiciar şi la Banca Dacia Felix şi la Banca Columna .
Ulterior, în portofoliul de lichidări al firmei celor doi avocaţi-lichidatori mai apar şi Banca Populară Fortuna, Banca Populară de Dezvoltare, Banca de Investiţii şi Dezvoltare etc. etc.
La 21 decembrie 1999, dl. Mugur Isărescu, guvernatorul titular al BNR, este numit în funcţia de prim-ministru, la conducerea BNR, suplinindu-l, în aplicarea prevederilor art. 34 alin. 3 şi art. 36 alin. 5 din Legea nr. 101 /1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, dl. Emil Iota Ghizari .
III. Anul 2000 - an de alegeri : campanie electorală : "BIR, avea active de
peste 3 mii de miliarde lei"
Datorită episodului “Ovidiu Grecea” din luna mai 1999, exerciţiul financiar al BIR, pe anul 1999, urma să se încheie cu cel mai mic profit din activitatea sa . Anul 1999 se încheia totuşi pe plus şi nu pe roşu .
La 1 ianuarie 2000, BIR, avea un activ net pozitiv de 186,2 miliarde lei, şi o lichiditate imediată de peste 1.047 de miliarde lei (rezerva la BNR, plasamente la alte bănci, titluri de stat, cassa etc.).
Tot la această dată, la un total de plasamente în credite, de 1.400 miliarde lei, creditele în litigiu reprezentau 10,9%, respectiv 149,5 miliarde lei . Creditele curente, aveau o pondere intre 71 şi 79%. (Date preluate din expertiza efectuată la solicitarea Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Camerei Deputaţilor ) .
Deci la data de 1 ianuarie 2000 indicatorii BIR nu puteau conduce la necesitatea şi nu existau condiţii pentru declanşarea procedurii de faliment.
La 15 ianuarie 2000, din dispoziţia viceguvernatorului BNR, Mihai Bogza, la BIR se începe un "control de rutină". Ultimul control de acest gen, se încheiase numai cu câteva luni în urmă, respectiv în luna octombrie 1999 .
La 28 ianuarie 2000, BNR, emite Circulara nr. 6, care la pct. 7 prevede ca “cesiunile de creanţă efectuate de către bănci în 1999, să fie trecute pe pierderi".
Singura bancă din sistem ce efectuase în anul 1999 astfel de cesiuni, conforme de altfel cu prevederile legale (Cod civil şi Cod comercial) era BIR.
Încălcându-se principul neretroactivităţii legilor, BNR obligă BIR, să aplice această Circulară retroactiv, adică pentru exerciţiul financiar 1999 ce tocmai se încheiase .
Rezultatul : în loc ca exerciţiul financiar al BIR, pentru 1999, să se încheie pe plus, se încheie cu o "pierdere contabilă" de minus 101,5 miliarde.
IV. Ţinta echipei de supraveghere specială a BNR : crearea condiţiilor
pentru declanşarea procedurii de faliment al BIR
La 1 februarie 2000, "controlul de rutină" al BNR la BIR, se transformă în "supraveghere specială" .
Motivul : “încheierea exerciţiului financiar 1999 cu o pierdere contabilă". După cum s-a vazut, această pierdere contabilă era urmarea directă a aplicării retroactive a pct. 7 din Circulara nr. 6 a BNR, emisă cu "destinaţie BIR" .
Concomitent cu controlul, BNR impune BIR, noi măsuri restrictive precum : interzicerea atragerii de surse de la persoane fizice, interzicerea de acordare de credite, interzicerea rescadenţării şi reeşalonării unor credite, interzicerea prelungirii liniilor de credit etc.
În mod practic, Băncii Internaţionale a Religiilor - ca bancă comercială – i se interzisese obiectul de activitate .
Prin adrese şi intervenţii repetate, Consiliul de Administraţie al BIR, solicită insistent BNR, să se renunţe la aceste măsuri restrictive, anticipându-se ce se urmăreşte prin aceste măsuri .
Conducerea BNR – la vremea aceea Emil Iota Ghizari şi Mihai Bogza - , refuză cu obstinaţie revenirea asupra acestor măsuri.
Aşa se face că, dintr-un activ net pozitiv al BIR, de 186, 2 miliarde lei, la 1 ianuarie 2000, treptat, acesta începe să devină negativ : la 31 martie 2000 - minus 18,6 miliarde lei, la 30 aprilie 2000, minus - 78,4 miliarde lei.
În acest mod se "fabrica" primul motiv pentru declanşarea procedurii de faliment - "activ net negativ" , prevăzut în faimoasa OUG nr. 186/1999, elaborată de cei doi avocaţi – lichidatori - patroni ai firmei de lichidare "Reconversie şi valorificare active" .
Concomitent cu aceasta, persoane "binevoitoare" şi "bine informate" din BNR şi chiar oficiali ai acesteia, "confiază prieteneşte" celelalte bănci, să evite a mai lucra cu BIR.
În luna martie 2000, în apartamentul nr. 10 al Hotelului Batiştei are loc o masă de protocol cu participarea dlor.V.S, C.C., V.P.,Th.M.,Th.S.etc..
Într-un dialog înregistrat, publicat de revista „România Mare” la 8 sept. 2000, pag. 18 se spune :
V.P.: „Lică noi avem pârghii importante în mână.Poţi să intervi hotărât la BANCOREX, la BIR şi, evident la tine la bancă. Am discutat cu Mele şi consideră că dacă reuşim să scoatem BANCOREX de pe piaţă „bunicuţa” pierde mult. Tu de ce nu dai drumul la asta „?
V.S. „BANCOREX-ul e gata. Preia BCR tot şi acolo avem prima vioară . BIR este pe cale de dispariţie, pentru că am reuşit transferul la Exim.Când vine momentul, se face. Până în august 2000, BIR e gata”
Primul viceguvernator al BNR, îndeamnă Patriarhia BOR să sfătuiască unităţile de cult şi pe deservenţii de cult – toţi clienţi ai BIR, să-şi retragă cât mai repede depozitele de la bancă, deoarece "aceasta se află în criză".
Aceleaşi îndemnuri, le face şi viceguvernatorul Mihai Bogza, care prin colegul său de partid, Sebastian Vlădescu (PNL ), secretar de stat la Ministerul Finanţelor, îndeamnă societăţile cu capital de stat, regiile autonome etc. - clienţi ai BIR – "să-şi retragă conturile şi să părăsească imediat BIR" .
Seria "simplelor coincidenţe" continuă : "surse din BNR, care îsi păstrează anonimatul", lansează în presă adevărate aberaţii precum că : "BIR, spală bani pentru cartelul de droguri Ochua din Columbia", cartel care, ar fi devenit şi acţionar la bancă ; că "BIR, spală bani pentru mafia rusă şi chiar pentru preşedintele Putin". Se lansează o versiune cu privire la conducerea BIR: "preşedintele BIR este minoritar evreu venit în ţară după 1989, cu nume românesc, pentru a crea banca (BIR) masoneriei iudeo - egiptene" .
Totul se dezminte în mod categoric . Este însă zadarnic şi prea târziu . Opinia publică şi în special clienţii băncii îşi manifestă neîncrederea, încep să aibă rezerve faţă de bancă şi reacţionează ca atare.
Asupra ghişeelor băncii începe presiunea deponenţilor . Se face încă faţă solicitărilor, dar rezerva minimă începe însă să scadă .
V. Se ivesc " bine-voitorii", - apar propuneri atrăgătoare
În toamna anului 1999 Adunarea generală a Acţionarilor BIR, hotărăşte majorarea capitalului social de la 200 la 400 miliarde lei, renunţându-se la prevederea statuară care limita deţinerea de către un singur acţionar a unui procent de maximum 10% /acţionar.
În luna aprilie 2000, Nicolae Măzgăreanu, preşedintele Companiei Poşta Română – (acţionar al BIR, cu 1,13%,) propune conducerii BIR, ca majorarea capitalului social al băncii, majorare ce fusese aprobată de către AGA în toamna anului 1999, să fie efectuată de Poşta Română, aceasta urmând să preia controlul BIR cu peste 51% din capital. Măzgăreanu îl delegă pe directorul său general executiv, Cristian Tarara, să trateze afacerea.
Acesta vine însoţit la conducerea băncii, de Vlad Moisescu, care se prezintă ca fiind, "consilierul personal al lui Valeriu Stoica, ministru de stat – ministrul justiţiei şi prim - vicepreşedinte al PNL" .
În esenţă, ei afirmă că se doreşte a se prelua BIR, pentru Departamenul Comunicaţiilor – acesta fiind "fief al PNL" în cadrul algoritmului Convenţiei Democrate – urmând ca banca, prin posibilităţile sale de penetrare în toate mediile, în special în mediul rural, să devină banca "celui mai puternic partid" .
Cei doi, (Vlad Moisescu şi Cristian Tarara), prezintă conducerii BIR, pe un anume Adrian Boboc, ca "finanţator al afacerii" . Iniţial, Boboc afirmă că va asigura finanţarea (participarea la capital a Poştei Române ce urma să fie privatizată prin 9 societăţi), cu surse din Cipru, apoi sus-numitul revine, susţinând că banii vor veni din Belgia de la un grup, pentru care, el, Adrian Boboc, ar concesiona terenuri aurifere în Transilvania.
Faţă de aceste propuneri şi în special cu formula, ca banca să fie preluată de un partid (PNL), conducerea BIR, îsi manifestă rezerve şi tergiversează negocierile, apoi renunţă la contactele cu cei de mai sus .
După acest episod, îşi face apariţia doamna Adina Bogza, (soţia viceguvernatorului Mihai Bogza), împreună cu Nicolae Mihalache, fost lucrător la Bancorex, asociatul său şi cu doamna Ileana Ţurnă, fost funcţionar la Banca Mondială, care prezintă conducerii BIR, pentru majorarea capitalului social, un grup de investitori din Anglia ( grupul Jaquilla ).
Grupul Jaquilla propune deschiderea unui cont escrow, la o bancă străină din Bucureşti, pentru transferul a 20 milioane USD, ca participare la capitalul social al BIR, promite transferul de active de la o bancă americană în valoare de 143 milioane USD, toate acestea, după efectuarea unui audit al BIR .
Presiunea asupra ghişeelor BIR, însă continuă. Se retrag depozite care nu aveau scadenţe în lunile mai, iunie sau imediat în lunile următoare ale anului 2000, ci tocmai spre sfârşitul anului. Se cunoaşte faptul că banii aflaţi în depozitele băncilor sunt plasaţi neaflându-se în tezaur.
Sursele BIR scad vertiginos.
Se "fabrica" în acest mod, cel de-al doilea motiv pentru declanşarea procedurii de faliment - "încetare de plăţi", prevăzut tot în faimoasa Ordonanţă de urgenţă nr. 186/1999 – operă a celor doi avocaţi – lichidatori Arin Stănescu şi Călin Andrei Zamfirescu.
În aceste condiţii, în conformitate cu prevederile art. 20 şi 27 din Legea nr. 101/1998 – statutul BNR - la 28 aprilie 2000, conducerea BIR, solicită BNR, în calitatea sa de "împrumutător de ultimă instanţă", un "credit-punte" de 300 miliarde lei, garantat cu active ale BIR de peste 20 milioane USD. Calculul necesar pentru această sumă, rezulta din faptul că, dintr-un total de 305.000 depozite ale persoanelor fizice, peste 250.000 din acestea erau constituite din sume sub 10 milioane lei, necesarul real de rambursare imediată, la depozitele ce nu aveau termene scadente, ridicându-se la numai 216 miliarde lei .
Prin acordarea acestui "credit-punte", presiunea asupra ghişeelor băncii ar fi încetat imediat .
În cererea sa către Banca Naţională pentru obţinerea creditului , BIR sublinia faptul că acordarea acestui credit, ar scuti Fondul de garantare al depozitelor în sistemul bancar, al cărui preşedinte era chiar viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, de plata a cca. 1.800 de miliarde lei, către deponenţi . De precizat faptul că BIR era membru al FGDSB cu plata la zi a contribuţiei.
BNR, a refuzat categoric acordarea creditului solicitat .
S-au făcut numeroase reveniri, dându-se explicaţii şi insistând pe evitarea plăţii de către Fond, a sumei de 1.800 miliarde lei. S-a cerut sprijin în acest sens la Ministerul Finanţelor, la Guvern, la Preşedinţie, solicitările BIR fiind total ignorate .
Mai mult, pe una din intervenţiile BIR, la Banca Naţională, "în bătaie de joc", s-a pus cu majuscule rezoluţia : "VISE" !, şi s-a semnat .
În realitate, substratul era cu totul altul . Prin acordarea creditului solicitat, nu s-ar mai fi putut declanşa procedura falimentului BIR şi pe cale de consecinţă, s- ar fi pierdut afacerea de lichidare a băncii din care firma "Reconversie şi valorificare active", a celor doi avocaţi- lichidatori, încasa sub formă de "proprii salarii", "bonusuri de performanţă", "onorarii", "comisioane" etc., sute de miliarde de lei – fapt de altfel, aşa cum se va vedea, pe deplin confirmat ulterior.
Grupul Jaquilla, prezentat de Adina Bogza, Nicolae Mihalache şi Ileana
Ţurnă a solicitat într-o audienţă la BNR, în vederea transferului celor 20 milioane USD, un timp rezonabil pentru efectuarea audit-ului BIR .
Viceguvernatorul Mihai Bogza, a cărui soţie prezentase la BIR grupul menţionat, nu a fost de acord cu solicitarea făcută de grup .
Ulterior, Ileana Ţurnă a confiat unor apropiaţi ai săi, că în negocierile dintre reprezentanţii grupului şi Adina Bogza au apărut neînţelegeri, legate de comision. Grupul oferea numai 5%, în timp ce Adina Bogza insista pentru 10% din aportul la capital, fapt pentru care s-a renunţat la afacere.
Supravegherea specială asupra BIR, continuă până la sfârşitul lunii mai 2000, perioadă în care, practic, BIR este condusă prin ordinele şi dispoziţiile viceguvernatorului BNR, Mihai Bogza .
VI. Grupul de interese decretează :"Justiţia este a noastră - noi hotărâm"
La 29 iunie 2000, "motivele falimentului fiind fabricate", în baza actului-normativ – umbrelă, adică a - OUG nr. 186/1999, Banca Naţională solicită Tribunalului Bucureşti, declanşarea procedurii de faliment al BIR .
Cererea către Tribunalul Bucureşti, este semnată de dl. Emil Iota Ghizari, în calitate de "guvernator" al BNR .
A doua zi, respectiv la 30 iunie 2000, când procesul nici nu se judecase, fără a se cunoaşte hotărârea Tribunalului, termenul de judecată fiind fixat peste 10 zile, Mihai Bogza, viceguvernator BNR, şi în acelaşi timp preşedinte al Fondului de garantare al depozitelor în sistemul bancar, contrasemnând în ambele sale calităţi, obţine prin Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 118/2000, un împrumut de la BNR – sub forma unei linii de credit - adică de la dl Bogza ), pentru Fond (adică pentru dl Bogza ), în cuantumul sumei de 1.500 miliarde lei, pentru plata deponenţilor unei bănci căreia i s-ar putea declanşa procedura de faliment, evocându-se numele Băncii Inernaţionale a Religiilor .
Judecata are loc la 10 iulie 2000. BIR contestă cererea BNR, de declanşare a falimentului prezentând indicatori şi date din care rezulta cu claritate că nu sunt îndeplinite cerinţele legale pentru declanşarea acestei proceduri .
În şedinţa din 10 iulie 2000, de la Tribunal, şedinţă care a durat cca. 20 minute, avocaţii BIR, au insistat să se admită în dosar, o expertiză de specialitate a unor experţi independenţi, invocându-se totodată şi excepţii de neconstituţionalitate ale OUG nr. 186/1999 care să fie trimise, conform legii nr. 47/1992, spre competentă soluţionare, Curţii Constituţionale .
Judecătoarea Negru Cristina, fără nici o experienţă în domeniul bancar, nu a admis solicitările BIR, şi consemnând în mod mincinos în hotărâre faptul că, "BNR este creditoarea BIR" declanşează procedura de faliment .
De precizat faptul că, niciodată în timpul activităţii sale BIR, n-a împrumutat de la BNR nici un leu .
Deşi art. 7 alin.1 din OUG nr. 186/1999, elaborată de patronii firmei "Reconversie şi valorificare active", prevede că desemnarea lichidatorului se face de către instanţă în baza avizului prealabil al BNR, judecătoarea, Negru Cristina, desemnează în aceeaşi zi, în calitate de lichidator al BIR, chiar firma "Reconversie şi valorificare active" a celor doi avocaţi - lichidatori .
Oare să nu se înţeleagă faptul că magistrata avea garanţia acordării acestui aviz ? Si, într-adevăr, acest aviz este acordat ulterior desemnării, adică la 19 iulie 2000, deci contrar prevederilor legale. Avizul desemnării lichidatorului Reconversie – valorificare active este semnat tot de către dl. Emil Iota Ghizari, în aceeaşi calitate de "guvernator al BNR", din punct de vedere al reprezentării, acest aviz fiind total nelegal .
Pentru a demonstra faptul că desemnarea lichidatorului trebuia să se facă cu avizul prealabil al BNR, se redă un extras din hotărârea aceleeaşi instanţe prin care s-a declanşat falimentul Bankcoop (Sentinţa nr. 721 din 08.02.2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială – pag. 8 alin. 6: “În vederea desemnării lichidatorului şi a obţinerii în acest sens a avizului BNR, acordă termen la 15 februarie 2000, la termenul acordat urmând a se stabili atribuţiile lichidatorului şi retribuţia acestuia”. Apoi prin Încheierea din 15.02.2000 aceeaşi instanţă dispune : “Desemnează în calitate de lichidator al BANKCOOP – S.C. Reconversie şi valorifiare active…”).
În ceea ce priveşte calitatea de “guvernator al BNR” a dlui Emil Iota Ghizari, iată precizările Regiei Monitorul Oficial şi Consiliului Legislativ :
În adresa nr. 2203 din 17.06.2002, a Regiei "Monitorul Oficial al României", se precizeaza că : "în perioada decembrie 1999 – decembrie 2000 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României o hotărâre a Parlamentului României prin care domnul Emil Iota Ghizari să fi fost numit în calitate de guvernator al Băncii Naţionale a României" iar prin adresa nr. R/931 din 18.09.2002, Consiliul Legislativ arată că: "în lipsa domnului Mugur Isarescu, guvernatorul titular al BNR, nu se poate considera că domnul Emil Ghizari care îl suplinea, ar fi fost numit în funcţia de guvernator, neexistând nici un act de numire în funcţia respectivă" .
În aceste condiţii, atât cererea BNR pentru declanşarea falimentului BIR, cât şi avizul acordat firmei de lichidare "Reconversie şi valorificare active", ambele documente fiind semnate de o persoană fără calitatea pe care singură şi-a atribuit-o, deci prin uzurpare de calităţi oficiale, sunt lovite de nulitate absolută .
În conformitate cu prevederile art. 3 din OUG nr. 186/1999, judecătorul sindic are obligaţia să stabilească atribuţiunile lichidatorului. Prin sentinţa de declanşare a falimentului BIR, judecătoarea dispune firmei de lichidare, preluarea atribuţiilor art. 9 din OUG nr. 186/1999, adică redactarea unui Raport privind situaţia financiară a băncii .
Nici prin hotărârea din 10 iulie 2000 şi nici prin vreo altă hotărâre ulterioară a vreunei instanţe judecătoreşti nu s-a dispus aşa zisului lichidator, desemnat în mod nelegal, preluarea niciuneia din atribuţiile prevăzute la art. 10 din sus-menţionata OUG, adică în mod practic, nu s-a dispus "lichidarea bunurilor din averea băncii", această prevedere figurând la litera "l"), a articolului 10 din OUG nr. 186/1999.
După câteva zile, încălcându-se în modul cel mai grosolan prevederile art. 246 si art. 247 din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, un comandou condus de cei doi patroni ai firmei de lichidare, avocaţii – lichidatori Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, îndepărtează conducerea băncii, nu mai permite intrarea acesteia în bancă, se instalează în sediul central şi fără a lua în primire pe bază de inventar, vreun bun, fără a se face un bilanţ al activelor şi pasivelor băncii împreună cu administratorii, încep să folosească bunurile, fondurile băncii, să vândă active, etc., fără a permite asistenţa nici a cenzorilor, nici a administratorilor, nici a reprezentanţilor acţionarilor, de parcă s-ar fi intrat într-o casă pustie şi părăsită .
Pentru a pune capăt acestei situaţii de neimaginat, conducerea băncii şi reprezentanţii acţionarilor au depus la instanţă numeroase plângeri şi contestaţii.
Deşi OUG nr. 186/1999, prin art. 8 prevede ca aceste contestaţii să fie soluţionate de judecătorul sindic în termen de 15 zile, magistrata Negru Cristina, le-a colectat timp de aproape un an, respingându-le apoi în bloc.
Curtea de Apel Bucureşti, admite recursul Consiliului de Administraţie al BIR, retrimite aceste plângeri şi contestaţii spre rejudecare Tribunalului Bucureşti. Aici, după mai multe tergiversări, rejudecarea acestora este încredinţată Mariei Năvală, şefa Secţiei – judecător sindic, protectoarea de notorietate a firmei "Reconversie şi valorificare active", prezentă prin "sponsorizări" de către această firmă, împreună cu unul din patronii acesteia, avocatul Arin Stănescu, la diverse manifestari în străinătate .
Maria Năvală, minţind la rândul său, mai adaugă prin sentinţa din 4.04.2002, că pe lângă BNR, "creditor al BIR", ar fi şi SIF - Oltenia - de notorietate fiind că, cele două entităţi, niciodată nu a împrumutat BIR, cu nici un leu, Maria Năvală respingând din nou contestaţiile.
Dosarul BIR, este plimbat pe la diferite instanţe, unde avocaţii - lichidatori erau siguri pe soluţiile dorite . Astfel, cu ajutorul lui Dragoş Bărcănescu, şeful Secţiei Comerciale de la Curtea Supremă de Justiţie, - din comentarii - finul domnului Valeriu Stoica - , întrucât dosarul fusese strămutat la Curtea de Apel Craiova se obţine "o strămutare a strămutării".
Astfel, la cererea BNR din 12 decembrie 2000, manifestându-se din nou "celeritate", cererea noii strămutări este înregistrată în aceeaşi zi, la Curtea Supremă de Justiţie, şi fără a se mai solicita dosarul pricinii, conform prevederilor art. 40 Cod procedură civilă, dl. Dragoş Bărcănescu pune rezoluţia, tot în aceeaşi zi de 12 decembrie 2000, de "suspendare a judecăţii".
Recursul BIR este "strămutat" astfel, de la Curtea de Apel – Craiova la Curtea de Apel - Braşov . Motivat de faptul că în presă apăruse materiale din care rezulta că anumiţi judecători de la această instanţă se aflau sub totala influenţă a lui Valeriu Stoica şi a celor doi colegi ai săi – Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, patronii firmei de lichidare menţionată, avocaţii BIR, au recuzat pe toţi judecătorii Curţii de Apel Braşov .
În loc ca cererea de recuzare să fie trimisă spre soluţionare Curţii Supreme de Justiţie, conform prevederilor art. 30 din Codul de procedură civilă, instanţa braşoveană judecă ea însăşi cererea de recuzare prin respingere şi soluţionează recursul tot prin respingere.
* * *
În condiţiile în care nici o instanţă nu a dispus preluarea atribuţiilor prevăzute de art. 10 din OUG nr. 186/1999, adică "lichidarea bunurilor din averea băncii ", iar lichidatorul a fost desemnat cu încălcarea legii, în mod practic, lichidarea BIR, se face fără un titlu juridic legal, de către un lichidator fără calitate, toate operaţiunile de lichidare fiind lovite "ab initio" de nulitate absolută, conform principiului "nullum est, nullum producit effectum".
VII. Jaf la drumul mare, în plin centrul Bucureştiului
Din luna iulie 2000, firma asa zişilor lichidatori, "Reconversie şi valorificare active", devenită între timp “Moore Stephens RVA” a utilizat fără drept bunurile şi a jefuit fondurile BIR
Astfel, din totalul încasărilor de peste 1.670 miliarde lei, la 30 sept. 2008, avocaţii - lichidatori ai BIR Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu făcuse cheltuieli din această sumă, cu propriile salarii ale lichidatorului, “bonusuri de performanţă” – atenţie ! bonusuri de performanţă la o banca în faliment !!! –, chetuieli de lichidare, cheltuieli cu terţii (respectiv cu avocaţii, adică tot ei) etc., de peste 800 miliarde lei, iar onorariul de lichidare încasat de firma lor se ridica la acea dată la peste 144 miliarde lei.
De menţionat că în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 2 din OUG nr. 79/1999, privind organizarea activităţii practicienilor în reorganizare şi lichidare, societatea profesională (de lichidare) poate angaja salariaţi – practicieni în domeniu, dar pe propriile scheme şi ştate şi nicidecum pe ştatele debitorilor.
De precizat faptul că, la data de 10 iulie 2000 – data declanşării procedurii de faliment al BIR – aceasta avea de încasat creanţe în cuantum de 1.271 miliarde lei. Conform Raportului lichidatorului, depus la judecătorul sindic, la data de 30 sept. 2009, – încasările făcute de lichidator la BIR se ridicau la suma de 1.673,7 miliarde lei, deci se încasase, inclusiv din dobânzi la creanţe.
Interesant este însă faptul că din sumele încasate la BIR s-au creat depozite la diferite bănci, depozite la care lichidatorul a încasat dobânzi şi apoi "onorarii" la dobânzile produse de depozitele fondurilor BIR.
Suma de 1.673.7 miliarde lei a fost realizată în condiţiile în care numai până la 30 aprilie 2002, aceeaşi firmă de lichidare acordase facilităţi şi discont-uri la creanţele BIR, de peste 546 miliarde lei, iar valorificarea activelor BIR, (sedii, alte bunuri imobile) la preţuri ridicole (între 10 si 40%) faţă de evaluările efectuate în anul 2000, păgubind banca cu zeci de milioane de dolari .
În raport cu toate acestea se pune întrebarea : Se afla BIR în faliment în luna iulie 2000 ?
Pentru a se pune capăt acestui jaf premeditat şi organizat de grupul de interese menţionat, Consiliul de Administraţie al BIR, reprezentanţii acţionarilor au continuat să facă zeci de demersuri în justiţie, s-au depus zeci de memorii la diferite autorităţi etc.
Totul a fost zadarnic, grupul de interese demonstrându-şi influenţa sa la toate nivelurile .
VIII. "Cina de taină" din 4 iulie 2002, la restaurantul " Café Olé"
Comisiile pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din cele două Camere ale Parlamentului, după peste trei ani de cercetări, verificări, expertize etc. editând 3 volume, s-a pronunţat în final printr-un Raport Comun concluzionând că, în speţă ne aflăm cu certitudine în faţa unui caz de crimă organizată şi de corupţie instituţionalizată, informând Presedinţia României, Consiliul Suprem pentru Apărarea Ţării, Guvernul, Ministerul Justiţiei etc.
Comisiile au sesizat de asemenea Parchetul General care, în urma unui studiu îndelungat şi profesionist efectuat de către specialiştii săi, a promovat recurs în anulare în dosarul BIR, reţinându-se faptul că "hotărârile în acest dosar, au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond şi că aceste hotarâri sunt vadit netemeinice" .
Promovarea recursului în anulare a determinat la vremea aceea o reacţie dură a BNR, – în lipsa dlui Mugur Isărescu, plecat din ţară - persoanele implicate în caz, solicitând – cu ce drept oare ? - în mod imperios şi public, ca Procurorul General să-şi retragă recursul în anulare, demonstrându-se încă odată, teama de a nu se descoperi adevărul premeditării falimentului BIR .
Deşi bine motivat şi argumentat, prezentând cu claritate gravele abuzuri şi încălcările flagrante ale legii, recursul în anulare promovat de Procurorul General a fost judecat la 4 iulie 2002 şi respins la 12 iulie 2002, de către un complet de la Secţia Comercială a Curţii Supreme de Justiţie .
Spre surprindere generală, la câteva zile după pronunţarea soluţiei, s-a luat cunoştinţă din presă că, "decizia de respingere a recursului în anulare" promovat de Procurorul General, avusese loc, printr-o "deliberare" la restaurantul "Café Olé" din str. George Enescu din Bucuresti, la solicitarea şi de către Arin Stănescu, administratorul firmei de lichidare a BIR, împreună cu Fănel Păvălache, consilier personal al ministrului Şerban Mihăilescu, (a se vedea presa din luna iulie 2002) .
La "cina de deliberare", s-au servit icre negre, saumon fumé, şampanie etc. La sfârşitul cinei, domnul Fănel Păvălache a oferit buchete de flori, patroanei restaurantului şi încă unei doamne ce fusese invitată mai târziu la "festin" .
Se reaminteşte şi faptul că încă din luna februarie 2002, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a sesizat, în conformitate cu prevederile art. 222, 225 si 227 din Codul de procedură penală, Parchetul General şi Inspectoratul General al Poliţiei asupra cazului BIR, circumscriind persoanele şi infracţiunile comise de acestea . Plângeri penale împotriva grupului de răufăcători au depus şi peste 30 de acţionari ai BIR .
In cercuri intime, avocaţii-lichidatori Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu, patronii firmei "Reconversie şi valorificare active" au comentat faptul că "prin relaţiile lor, vor reuşi să îngroape acest dosar de la Parchet" .
Într-adevăr, prin Ordonanţa dată de procurorul Maria Trandabăţ la 24 aprilie 2008 s-a dat soluţia de scoatere de sub urmărire penală a întregului grup, venind să se confirme faptul că soluţia era stabilită .
În legătură cu scoaterea de sub urmărire penală a grupului de interese redăm succesiunea faptelor :
La 26.09.2006, prin Decizia nr. 5515 din Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală dispune începerea urmăririi penale “in personam” împotriva grupului de 14 persoane implicate în falimentul fraudulos al BIR, în capul listei aflându-se Arin Stănescu, Călin Andrei Zamfirescu etc..
La 21.02.2007, în baza deciziei ÎCCJ- Secţia Penală, prin Rezoluţie a procurorului se începe urmărirea penală împotriva învinuiţilor nominalizaţi pentru faptele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 78/2000 şi art. 246 Cod pen..
La 04.02.2008 prin Ordonanţă, procurorul de caz ajunge la concluzia că faptele săvârşite de învinuiţii din grup sunt mai grave şi dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevzută de art. 246 Cod pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, în formă calificată, în modalitate continuată, prevăzută de art. 246 rap. la art.2481 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod pen..
La 8.02.2008, numitul Păvălache Fănel într-o declaraţie dată la DNA confirmă că datele şi faptele pe care le-a descris pe 29 de pagini, numite de procurorul de caz “note date în arestul preventiv” le deţine de la Arin Stănescu şi apropiaţii acestuia .
La 29 .02. 2008, dl Cătălin Predoiu ginerele învinuitului avocat-lichidator Călin Andrei Zamfirescu este numit ca ministru al justiţiei .
La 11 martie 2008 dl Călin Andrei Zamfirescu, unul din urmăriţii penal, socrul dlui Cătălin Predoiu declară într-un interviu acordat dlui Marius Tucă (Jurnalul Naţional) că DNA îi va scoate de sub urmărire penală pe toţi 14 învinuiţi .
La 24 aprilie 2008, procurorul de caz, dna Maria Trandabăţ pronunţă Ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a celor 14 învinuiţi .
Cine poate crede că toate acestea sunt o înşiruire de simple coincidenţe de fapte şi date calendaristice ?
Din cele de mai sus, oare nu se poate concluziona cu certitudine că scoaterea de sub urmărire penală a grupului de interese ce a organizat falimentul premeditat şi jefuirea patrimoniului şi fondurilor BIR – “caz de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată la nivel înalt” – aşa cum rezultă din Raportul Comun al Comisiilor de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului – se datorează influenţei acestui grup de interese şi indicaţiilor primite ca acesta să fie absolvit de rigorile legii ?
De altfel, la toate instanţele judecătoreşti, influenţa grupului de interese, s-a dovedit a fi nu numai foarte vizibilă dar şi mult mai puternică decât legea .
Pentru a demonstra apartanenţa şi implicarea unor magistraţi în activitatea grupului de interese menţionat, se redau în anexă, toate încălcările flagrante ale legii, demonstrându-se nulitatea de drept a hotărârii prin care s-a pronunţat procedura de faliment al BIR (anexă - nulitatea sentinţei nr. 4461/10.07.2000 demonstrată prin documente oficiale).
In decursul timpului, acţionarii BIR, au făcut presiuni asupra Consiliului de Administraţie solicitând sa fie introdusă o acţiune împotriva Statului Român la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg .
Prin adresa nr. 10.053/34 din 26 august 2002, Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Coruptiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor, se atenţionează Consiliul de Administraţie al BIR astfel : "vă recomandăm să nu recurgeţi la sesizarea instanţei europene, care ar pune într-o lumină defavorabilă Statul Român, şi să vă adresaţi în continuare instanţelor judecătoreşti din România, care, cu certitudine, pe baza documentelor şi probelor existente, vor găsi căile de rezolvare a acestui dosar".
Până în luna decembrie 2002, această recomandare a sus-amintitei Comisii a fost pe deplin respectată.
La 18 decembrie 2002, un număr de 9 acţionari ai BIR (3 străini şi 6 români), în calitate de persoane fizice şi reprezentanţi ai celor 2.188 acţionari ai băncii, s-au adresat Curţii Europene de la Strasbourg, invocând încălcarea de către instanţele româneşti a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului (dreptul la un proces echitabil) şi ale art. 1 din Protocolul adiţional al acestei Conventii, (apărarea dreptului de proprietate).
Ei au acţionat Statul Român în judecată, solicitând ca despăgubiri, suma de 101 milioane USD, sumă stabilită prin expertiza efectuată la solicitarea Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii . Ulterior suma a fost revizuită prin expertiză la peste 664 mil.USD.
IX. "Calomniaţi, calomniaţi" – până la urmă, tot rămâne ceva
Pentru a "demonstra" necesitatea declanşării procedurii de faliment a BIR, şi lichidarea prin jaf a băncii, în toată această perioadă, aşa zişii lichidatori, de conivenţă cu persoanele din Banca Naţională, implicate în afacere, - de reamintit faptul că întregul scenariu al organizării şi declanşării falimentului BIR a fost pus la punct în lipsa guvernatorului titular, domnul Mugur Isărescu, care îndeplinea la vremea aceea mandatul de Prim Ministru -, pentru a intimida şi ameninţa pe aceia ce au devoalat şi contestat permanent activitatea grupului de interese, au produs, ticluit şi publicat fără nici o bază reală – materiale, din care să rezulte cât de neperformanţi au fost indicatorii BIR, şi cât de defectuos a fost managementul acestei bănci .
In cadrul cercetărilor efectuate, s-a stabilit că indicatorii BIR, în perioada sa de funcţionare, într-adevar nu erau "străluciţi", aceasta, precum şi alte bănci, în acea perioadă, se confrunta cu anumite greutăţi, dar a afirma că aceşti indicatori erau atât de neperformanţi încât să impună declanşarea procedurii de faliment constitue un neadevar.
În ceea ce priveşte mangementul băncii, desigur, acestuia i se pot imputa multe neîmpliniri, însă nu se poate trece cu vederea faptul că aceeaşi echipă managerială a creat banca, a majorat capitalul acesteia de la 4 miliarde la 200 miliarde lei, a dezvoltat o reţea teritorială de 110 unităţi, modern dotate, a realizat un profit cumulat în perioada de funcţionare de peste 25 milioane dolari etc.
De altfel este interesnat de menţionat faptul că, din cei 3 cenzori ai BIR, adică specialiştii ce supravegheau echipa de conducere a BIR, doi dintre ei, erau înalţi funcţionari din BNR iar cel de-al treilea, director general în Ministerul de Finanţe .
Pentru publicarea unor materiale calomniatoare în scopul influenţării şi intoxicării opiniei publice, s-au plătit chiar din fondurile băncii, unor ziare şi posturi de televiziune, importante sume de bani, sub formă de "anunţuri şi/sau publicitate" .
Astfel, au fost inventate afaceri ale conducerii BIR ce au fost prezentate de lichidator în paginile unor ziare, sau spoturi la de televiziune ca fiind "senzaţionale" , respectiv, "spălare de bani, afaceri cu droguri", "afaceri cu pietre preţioase" , etc. , din verificări stabilindu-se că toate acestea nu se confirmă, constituind simple calomnii .
Astfel, Oficiul Naţional de Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor a infirmat categoric faptul că prin BIR ar fi avut loc astfel de operaţiuni (a se vedea mai jos) ; BIR, nu a cumpărat niciodată pietre pretioase ci în realitate, în două cazuri, Sucursala BIR Bucureşti a băncii, a luat în "garanţia unor credite" pietre preţioase după ce s-a asigurat de provenienţa legală a acestora şi după efectuarea unor expertize de către autorităţi şi firme specializate .
X. Misterele faimoasei "Reconversie si valorificare active"/Moore
Stephens RVA şi mai nou, a RVA Insolvency Specialists SRL
Din datele obtinute de la Oficiul Registrului Comerţului, societatea "Reconversie şi valorificare active" are ca acţionari pe avocaţii Arin Stanescu, presedinte al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, Călin Andrei Zamfirescu, fost preşedinte al Uniunii Naţionale a Avocaţilor, avocatul Stan Târnoveanu şi doi cetăţeni belgieni. Capitalul social al societăţii este de numai 90,5 milioane lei şi are sediul într-un apartament . Se comentează faptul că in spatele acestei societăţi s-ar afla în realitate, alte persoane .
De la înfiinţarea sa, acestei societăţi i s-a încredinţat spre lichidare toate băncile româneşti cărora li s-a declanşat, la cererea BNR, procedura de faliment (Albina, Bankcoop, BIR, iniţial Columna, "pasată" ulterior lui Fănel Păvălache, reorganizare la Dacia-Felix), etc. precum şi alte societăţi cu active importante.
Deci, unei societăţi de apartament, cu un capital de 90,5 milioane lei i s-au încredinţat spre lichidare, bănci cu active de zeci de mii de miliarde lei, în condiţiile în care acţionarii societăţii de lichidare, răspund, conform prevederilor legale şi în baza statutului acesteia, numai în limita cotei de participare a fiecărui asociat la capitalul social. Este absolut fabulos.
Întrucât Reconversie valorificare active şi Moore Stephens RVA au făcut obiectul unor largi negative comentarii de presă- cunoscută fiind prezenţa şlor în toate falimentele băncilor româneşti şi a altor societăţi cu active impresionante, în baa OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţi practicienilor în insolvenţă - act normativ iniţiat tot de către cei doi asociaţi, avocaţii-lichidatori, Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu - uitând că ziua de 31 decembrie 2006 – este duminică şi zi de revelion, înregistrează în Registrul societăţilor profesionale al UNPIR, preşedinte al acesteia fiind tot Arin Stănescu, entitatea denumită RVA Insolvency Specialists SPRL.
În aceeaşi zi, Arin Stănescu, în calitatea sa de preşedinte al UNPIR, îşi eliberează propriei entităţi „RVA Insolvency Specialists” SPRL, Certificatul de înregistrare în Registrul Societăţilor Profesionale nr. 0104/31.12.2006.
Art. 9 alin. 1 din OUG nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă – forma iniţială – publicată în Monitorul Oficial, Partea I-a, nr. 944 din 22.11.2006, prevede că : „Societatea civilă profesională cu personalitate juridică şi răspundere limitată, denumită în continuare şi SPRL, se constituie prin act constitutiv, prin asocierea practicienilor în insolvenţă, persoane fizice sau persoane juridice” .
Aşa cum rezultă din textul dispoziţiilor sus-citate, pentru constituirea unei societăţi profesionale cu răspundere limitată se impun în mod clar două condiţii obligatorii şi anume :
(1) existenţa actului constitutiv al societăţii, şi
(2) asocierea practicienilor în insolvenţă .
Alin. 6 al aceluiaşi articol stipulează că „SPRL dobândeşte personalitate juridică la data înregistrării actului constitutiv în Registrul societăţilor profesionale al UNPIR” .
La data de 31.12.2006, dată la care s-a eliberat Certificatul de înregistrare, actul constitutiv al societăţii nu exista, iar practicienii în insolvenţă - persoane fizice, respectiv domnii Stănescu Arin Octav, Târnoveanu Stan şi Zamfirescu Călin Andrei nu erau asociaţi .
a) Faptul că la data de 31.12.2006 actul constitutiv al societăţii nu exista, este dovedit prin :
- data certă a acestui Act constitutiv înscrisă pe act, - 12.01.2007- acest fapt fiind atestat, conform dispozitiilor art 13 alin. 1 lit c) din Legea 51/1995, sub nr. 59, de către avocat Cristina Rodica Velea din Baroul Bucuresti ;
- cererea de înregistrare a societăţii, – cerere nesemnată – depusă la UNPIR pe care figurează trei date diferite (22.12.2006 ; 28.12.2006 şi 30.12.2006) rubrica „solicit autorizarea constituirii societăţii profesionale şi înregistrarea în Registrul societăţilor profesionale în baza : Actului constitutiv din data ..... .” nu este completată, rezultând în mod clar că la data depunerii cererii (indiferent care dată ar fi din cele trei menţionate), actul constitutiv nu exista ;
Întrucât prin cerere se solicită „autorizarea constituirii” – rezultă în mod clar că societatea nu era constituită, menţionându-se şi în mod mincinos că RVA Insolvency Specialists provine din S.C. Moores Stephens RVA – fapt totalmente fals, deoarece aceasta şi-a schimbat forma de organizare juridică din SA în SRL şi denumirea în ZTS Consultanţă şi Management SRL, rămânând societate comercială .
- codul unic de identificare (CUI) al RVA Insolvency Specialists SPRL care conform prevederilor legale se atribuie la data înregistrării societăţii este atribuit la 17 ianuarie 2007 – adică după data de 12.01.2007 – data certă a Actului constitutiv .
b) Faptul că la data de 31.12.2006 practicienii în insolvenţă nu erau asociaţi, rezultă în mod clar din „Tabloul UNPIR - practicieni în insolvenţă – persoane fizice” .
În Tabloul menţionat se precizează că : domnii Stănescu Arin Octav (poziţia 215), Târnoveanu Stan (poziţia 228) şi Zamfirescu Călin Andrei (poziţia 240) s-au asociat în RVA Insolvency Specialists SPRL, abia la data de 30.03.2007.
Entitatea denumită RVA Insolvency Specialists SPRL, nu a luat fiinţă nici prin divizarea şi nici prin transformarea fostei societăţi de lichidare Moore Stephens SA, în sensul că aceasta ar fi optat, conform dispoziţiilor OUG nr. 86/2006 pentru transformarea în societate profesională, din Certificatul de înregistrare nr. RSP 0104/31.12.2006, rezultând că RVA Insolvency Specialists SPRL, s-ar fi înfiinţat ab initio, ca societate profesională, la 31.12.2006 .
S.C. Moore Stephens RVA – SA şi-a schimbat forma de organizare juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată şi şi-a schimbat denumirea în ZTS Consultanţă şi Management păstrându-şi codul unic de identificare – cu totul altul decât al RVA Insolvency Specialists SPRL .
În raport cu cele ce preced, este mai mult decât evident că Certificatul de înregistrare RSP nr. 0104/31.12.2006 privind societatea civilă profesională RVA Insolvency Specialists SPRL, a fost eliberat cu încălcarea prevederilor legale deoarece acest act administrativ nu se putea elibera decât în baza actului constitutiv, act care la data de 31.12.2006 nu exista şi numai după asocierea practicienilor în insolvenţă, asociere care s-a realizat abia la 30.03.2007.
Cu toate că cele de mai sus sunt atât de evidente, judecătorii Secţiei a VII-a Comercială de la Tribunalul Bucureşti, cunoscuţi ca fiind sub totala ascultare a celor doi avocaţi-lichidatori, se fac a nu înţelege toate aceste ilegalităţi.
XI. Implicarea in cazul BIR, a unor înalţi funcţionari guvernamentali
In mod voit sau nu, interesat sau dezintersat, în cazul BIR s-au implicat mai mulţi functionari din cadrul guvernului.
Astfel, la 10 decembrie 2001, prin adresa nr. 154, emisă de Guvernul României şi semnată de dl. Eugen Dijmărescu, consilier de stat, informează Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor a Camerei Deputaţilor că, unul din motivele declanşării procedurii de faliment al BIR a fost "circulaţia prin această bancă a unor fluxuri financiare provenite din spălarea de bani a cartelurilor de traficanţi de droguri dintr-o ţară latino-americana care a accentuat neregulile în practica comercială a băncii". Domnul Eugen Dijmărescu face şi precizarea că “datele au fost verifiate şi cu datele independente ale Corpului de Control al Primului Ministru” .
La solicitarea Comisiei pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Camerei Depuataţilor, Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, efectuiază verificări la BIR, iar prin adresa nr. S/3914 din 09.05.2002, precizează :"In urma analizelor efectuate de experţii Oficiului, s-a constatat că nu se confirmă aceste suspiciuni..Nu avem nici un fel de indicii că prin această bancă s-ar fi spălat bani provenind din traficul de droguri sau alte infracţiuni".
In adresa de răspuns, Comisia, în baza verificărilor şi expertizei efectuate, răspunde domnului Eugen Dijmarescu, infirmând afirmaţiile acestuia.
După arestarea lui Fănel Păvălache, consilier guvernamental, patron al firmei de lichidare "Consulting – Mileniul 3", firmă implicată împreună cu societatea "Reconversie şi valorificare active", în lichidarea BIR, s-a aflat că sus-numitul avea, prin Maria Năvală, şefa Secţiei a VII-a Comercială - judecător sindic – de la Tribunalul Bucureşti, controlul total asupra magistraţilor acestei secţii, stabilind împreună cu aceasta, soluţiile în dosare, într-un apartament din blocul situat în Bucuresti, str. Tudor Arghezi nr. 26, etajul 3.
Aşa cum s-a aratat mai sus, tot Fănel Păvălache împreună cu avocatul Arin Stănescu a organizat "deliberarea" soluţiei recursului în anulare în dosarul BIR, la restaurantul "Café Olé" din str. George Enescu din Bucureşti.
XII. Dosarul BIR – este o acţiune certă de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată ?
Dacă acţiunea de organizare, declanşare premeditată a falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor şi lichidarea prin jaf a acesteia,
- caz documentat şi probat prin dovezi indubitabile, în care un grup – o adevarată bandă - cuprinzând persoane din instituţii precum (magistratură, avocatură, persoane din BNR, funcţionari guvernamentali, etc.),
- care se organizează, determina emiterea de acte normative şi pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti prin încălcarea flagrantă a unor prevederi legale pentru a-şi acoperi activitatea infracţională, comit grave abuzuri jefuind sub umbrela lichidării, fondurile şi patrimoniul unei bănci, însusindu-şi sute de miliarde de lei,
- dacă toate acestea nu reprezintă o acţiune de crimă organizată şi corupţie instituţionalizată, atunci cum ar mai putea fi definită corupţia ?
Spre rememorare şi în atenţia celor abilitaţi, redăm prevederile art. 11 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie : " Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina..... de a lichida un agent economic privat....dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani ".
Oare să nu constituie foloase necuvenite, sutele de miliarde jefuite din patrimoniul BIR , sub diferite forme ?
Cine poate explica, pentru care motiv şi cine anume ignoră de peste 9 ani, aceste prevederi legale ? Doar dosarul falimentului premeditat al BIR, este un caz mai mult decât evident de crimă organizată, corupţie instituţionalizată şi de mare notorietate.
Epilog I
La 18 octombrie 2002, Parchetul Naţional Anticorupţie, arestează în flagrant delict pe numitul Fănel Păvălache, consilier guvernamental care se angaja, într-o întâlnire sub flagrant că "rezolvă cazul BIR", fie printr-o hotărâre judecătorească, fie prin emiterea unei hotărâri de guvern , (invocând ca precedent rezolvarea tot de către el şi a şefilor săi, a cazului băncii "Dacia-Felix" - aceasta avînd datorii la BNR şi CEC, în comparaţie cu BIR care nu avea astfel de datorii).
Păvălache solicita, pentru rezolvarea cazului, "insignifianta" sumă de 4 milioane de dolari, pentru a fi "recompensaţi actorii" săi (2+1) "numiţi şi verificaţi în acţiunile lor", chiar de către el, urmând ca din această sumă, o parte însemnată, să-i revină "supervizor-ului" . Cine putea fi acest "supervizor" ? Nu s-a dorit a se afla adevărul !
Epilog II
După câteva zile de la arestarea lui Păvălache, în ziarul "România Liberă", domnul Şerban Mihăilescu, la vremea aceea Secretar General al Guvernului face o declaraţie şocantă, arătând că : " Păvălache a fost infiltrat în Guvern pentru a opera în interesul băncii falimentare. Pentru reînfiinţarea BIR,- preciza domnul Şerban Mihăilescu - nu există la mine, la Secretariatul General al Guvernului, nici un petic de hârtie sau o solicitare de redeschidere. Eu unul sunt împotriva redeschiderii BIR" .
Se naşte însă o întrebare firească : în ce calitate şi pentru care motiv s-ar fi împotrivit domnul Mihăilescu redeschiderii BIR ? Şi apoi, chiar să nu fi ştiut oare, în demnitatea sa de seretar general al Guvernului, de corespondenţa pe această temă între Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor şi Guvern ? Să se înţeleagă cumva faptul, că numai consilierul său, domnul Fănel Păvălache cunoştea problema BIR ?
Epilog III
La numai o săptămână după arestarea lui Fănel Păvălache, la 29 octombrie 2002, prin Legea nr. 596, deci abia după 3 ani, Parlamentul României respinge Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 186/1999, act normativ criminal ce a stat la baza declanşării procedurii de faliment al BIR şi a altor bănci româneşti .
În noua reglementare, art. 17 al Legii nr. 83/1998, privind procedura falimentului băncilor – între timp abrogată - , rămâne nemodificat, adică pentru a se solicita falimentul unei bănci sunt necesare cele două conditii cumulative : supravegherea şi administrarea specială şi nu numai supravegherea specială, aşa cum prevedea OUG nr. 186/1998 şi cum s-a aplicat în scenariul BIR .
Această reglementare era de altfel cea legală şi în concordanţă şi cu prevederile art. 78 din Legea nr. 58/1998 – legea bancara – la vremea respectivă.
*) – La baza prezentei lucrări au stat texte preluate din vol I şi II al lucrării editată de Comisia
pentru cercetarea abuzurilor şi combaterea corupţiei din Camera Deputaţilor “Război total
împotriva corupţiei” – Falimentul Băncii Internaţionale a Religiilor – crimă organizată şi
corupţie instituţionalizată” şi din lucrarea dlui Jean Paul de Longchamps “Moara falimentelor
bancare” – Paris - 2005, în traducerea prof. Toma Bălăşoiu.
- Subtitlurile aparţin autorului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu