luni, 27 decembrie 2010

Bancile romanesti distruse pe baza de plan

Spre informarea şi documentarea
celor ce mai sunt încă interesaţi de
ţara numită România şi de poporul acesteia


BANCILE  ROMANESTI  AU FOST  DISTRUSE PE BAZA DE PLAN
dar falimentarea lor  s-a facut cu "acte-n-regula".
( Consideratiuni de ordin general )

        
         România nu va putea ieşi din marea criză economică în care se află dacă nu vor exista bănci direct interesate care să crediteze economia reală.
         Din nefericire, în România nu mai există un sistem bancar românesc, băncile ce operează în prezent pe piaţa din ţară sunt bănci cu capital străin, deci se poate spune că există un sistem bancar din România şi ncidecum un sistem bancar românesc.
         Capitalul autohton (sângele economiei) în sistem a rămas de numai cca. 8 – 10%, fiind concentrat la CEC şi la Eximbank – ultima fiind nu o bancă comercială ci o bancă de garantare a exporturilor.
            Băncile străine ce operează în ţară nu sunt interesate să investească în economia reală, fiind practic bănci speculative şi interesate să trimită banii, băncilor-mamă din statele care la rândul lor au probleme.
          Pe de altă parte, aceste bănci au fost şi încă sunt mult mai interesate să crediteze Statul Român care emite titluri de stat prin Ministerul Finanţelor care să satisfacă bugetul ţării aflat în suferinţă.
        Situaţia actuală se datorează nu numai actualei crize generalizate dar şi istoriei anilor în care nu s-a dorit d.p.v. politic ca România să se dezvolte şi prin forţe prprii şi nu numai prin investiţii străine.
Este de reamintit faptul că în seara zilei de 30 iunie 2000, postul TV – Antena –1, l-a avut ca invitat pe dl. Emil Constantinescu, fostul presedinte al României. Referindu-se printre altele si la sistemul bancar românesc, fostul presedinte al tarii, afirma ca "dupa 1990, s-au infiintat prea multe banci " si se intreba retoric de unde au provenit banii pentru crearea acestora .
            Afirmatia sa,  a fost surprinzatoare pentru lumea bancara, deoarece dupa noiembrie 1996, când CDR, preluase puterea, nu mai conteneau declaratiile liderilor acesteia, referitoare la sustinerea sectorului privat al economiei,  care,  normal  urma sa fie sustinuta de catre si prin banci comerciale si cu capital autohton.
            Ceea ce  a urmat,  cunoaste toata lumea. Dezastrul economiei si concomitent, aplicarea in practica a unui plan de distrugere a bancilor românesti.  Pe baza unui astfel de plan  au disparut Bancorex, Bankcoop,  Banca Internationala a Religiilor, Credit Bank, Columna, Albina, etc. etc.
            Pentru a legaliza actiunea de distrugere a acestor banci cu capital autohton erau insa  necesare,  acte normative.
Tocmai de aceea, in cele ce urmeaza, vom reda  modul in care, pe baza unor  astfel de  acte normative emise in mod special de  un grup de interese (Valeriu Stoica – Călin Andrei Zamfirescu – Arin Stănescu (nume real Arie Shalev) grup sprijinit de "supravegherea "  din BNR, au fost falimentate banci românesti, de la care, o  singura firma de lichidatori,  respectiv,  "Reconversie si valorificare active " devenită apoi Moore Stephens RVA şi mai apoi RVA Insolvency Specialists , aparţinând avocaţilor – lichidatori Călin Zamfirescu şi Arin Stănescu având in spate "sustinatori" si "interesati" din BNR,  dar si  dintr-un  anume partid, al cărui prim-vicepreşedinte era la vremea aceea Valeriu Stoica a  incasat  si incaseaza  inca şi astăzi, sute de miliarde de lei, din fondurile şi patrimoniul acestor banci .
În acest mod au fost distruse toate  băncile româneşti cu capital autohton, acesta fiind marele jaf  si  coruptia institutionalizata,  la  lumina zilei,  si   chiar  in  plin   centru   capitalei  României .

Revenim si redam mai jos, asa zisa   "baza legala", a tristei povesti a falimentului  Băncii Internaţionale a Religiilor a  Bankcoop  si  a  altor  banci  românesti,   "baza  legala " ,  insusita  si  aprobata  in   marea  si  istorica  sala   de consiliu a BNR,  din str. Lipscani  nr. 25,  in care pe vremuri,  se facea politica  monetara  in  interesul  României  .
                                   
                               *                    *                      *
Astfel, in luna aprilie  1998, la initiativa "responsabilului cu supravegherea" din Banca Nationala a României,  am numit pe  viceguvernatorul Mihai Bogza,  instalat aici  de PNL , in baza algoritmului, a fost adoptata Legea nr. 83, privind procedura falimentului  bancilor. Se cunoaste că apoi sub bagheta  acestuia,   au disparut  si ultimele banci  cu  capital  autohton,  
Prin prevederile  legii  amintite,   s-a dorit ca procedura falimentului bancilor sa fie  scoasa  de sub incidenta prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura  reorganizarii  judiciare  si  a falimentului,  care acorda oricarei societati comerciale,  atunci  când se confrunta cu  dificultati.   posibilitatea de a se  redresa economic,  prin reorganizare  judiciara.
De altfel,  trebuie  precizat   de la bun inceput, ca neacordarea posibilitatii de reorganizare judiciara şi bancilor comerciale cu  capital  privat,  reprezinta un  tratament   discriminatoriu ,  intrucât  si  bancile  sunt  organizate  si  functioneaza  tot  ca  societati  comerciale, constituite in baza legii nr. 31/1990 ..
Legea nr. 83/1998  a  fost initiata, asa cum s-a aratat, de catre   BNR, si  redactata cu  concursul unor  "specialisti", mai  precis   a  unei   firme  de lichidare  ai  caror  patroni,   sunt  avocatii   Zamfirescu Calin si Stanescu Arin,  acestia fiind si  colaboratori  apropiati si "sfetnici" ai  unor persoane din conducerea   BNR. De mentionat ca    firma acestora,    si-a asigurat  prin "grija" Bancii   Nationale, lichidarea  tuturor  bancilor comerciale cu capital autohton  pentru  care  aceasta,  a  solicitat  falimentul.
       Legea nr. 83/1998, privind procedura falimentului bancilor  contine insa  prevederi ce sunt   discriminatorii d.p.v. constitutional ,  neoprindu-ne insa  asupra  acestora .  
        Prin  scoaterea bancilor comerciale din categoria societatilor comerciale in general  si  aplicarea unui  tratament  discriminatoriu , duce la concluzia ca, chiar   aceasta  lege   trebuia la vremea respectiva   sa    constituie  obiectul unei contestari la Curtea Constitutionala   sau   chiar  a  abrogarii,  deoarece  dispozitiile cuprinse in ea  erau  vadit  de natura,   nu  sa sprijine consolidarea si dezvoltarea sistemului   bancar  românesc, ci din contra  sa-l destabilizeze pâna la distrugerea  lui,  asa  cum  de   altfel  s-au   si   petrecut  lucrurile .
Intrucât  cei interesati in "afacerea falimentului bancilor"  ( a se vedea materialele din presa vremii ), se  confruntau cu unele greutati in grabirea  lichidarii  si  incasarii  "comisioanelor",  de rigoare,  tot la solicitarea " supravegherii"   din BNR,  cei doi avocati-lichidatori,  patroni ai firmei lichidatoare mentionate au  redactat  in noiembrie 1999,   Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 186/1999,   pentru  modificarea  si  completarea Legii nr. 83/1998 .
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 186/1999,  a fost emisa, semnata de primul ministru  Radu Vasile,  si publicata in Monitorul Oficial al României, in aceiasi zi – 19 noiembrie 1999. Se cunoaste faptul ca de regula,  pâna se redacteaza, se avizeaza, se semneaza , se emite si se publica in Monitorul Oficial , actele normative , fie ele legi sau  ordonante de urgenta ,  au  de  asteptat   zile  sau chair   saptamâni.
Pentru a se vedea mârsavia,  mai subliniem inca odata, pentru cei ce au ochi sa vada si urechi sa auda ca,  in cazul OUG nr. 186/1999, graba a fost atât de mare  ca totul s-a petrecut intr-o singura  zi – vineri  19 noiembrie 1999.
Si culmea, tot in aceiazi zi, de 19 noiembrie,  desi era vineri, deci zi scurta pentru instante, s-a depus la Tribunalul Bucuresti cererea BNR, de declansare a procedurii de faliment a Bankcoop, pe baza acestei  noi ordonante de urgenta.
Organele abilitate, nu sunt oare interesate  de imprejurarile si modul in care a aparut aceasta ordonanta de urgenta ? Vor constata cu siguranta  iregularitati  si interesul unor  importante personaje . 
Din afirmatiile  avocatilor, patroni ai firmei mentionate  rezulta  cu certitudine, ca aceasta Ordonanta de urgenta a fost conceputa chiar de  acestia   si  acceptata  ca  atare  de   BNR,  si   fosta  conducere  a   Ministerului    Finantelor  .
Scopul  real     dar nedeclarat  al    prevederilor    acestei  Ordonante de Urgenta   a  fost    acela    de  a   da    posibilitatea   firmei   de lichidare  mentionate,   ca   intr-un timp cât  mai  scurt,  pe  baza  simplificarii  procedurii  de faliment    al  bancilor comerciale românesti,  - a se retine faptul ca au fost falimentate numai banci  ce s-au  implicat  in sprijinirea  economiei  reale, -   sa   poata  realiza  profituri   cât  mai mari,  prin  incasarea  comisionului de  8  pâna la  10%  din  lichidarea activelor si creantelor   acestor banci . 
Ordonanta de Urgenta in cauza,  modifica   aproape  in totalitate  Legea nr. 83/1998   privind  procedura  falimentului   bancilor,  incalcându-se  cu  buna stiinta ,  cele mai elementare principii si reguli de drept,   ingradind  practic, posibilitatea unei aparari legale a intereselor patrimoniale ale creditorilor  si  actionarilor,  bancilor  românesti .
Astfel, conform art. 1 din Legea nr. 83/1998, procedura falimentului se aplica bancilor in stare de insolvabilitate, iar art. 2 din OUG nr. 186/1999, prevede ca o "o banca este in stare de faliment daca se afla in una din urmatoarele situatii :-"banca nu a onorat integral creante certe, lichide si exigibile, de cel putin 30 de zile" ; - "valoarea obligatiilor bancii depaseste valoarea activului sau" .
Redactarea textului este nu numai  lacunara  dar  totodata,   reflecta o confuzie inadmisibila  intre  "insolventa"  si  "insolvabilitate".
Ar trebui sa se stie ca,  in primul rând,  procedura falimentului nu poate fi declansata pentru orice fel de datorii ale comerciantului. In al doilea rând, pentru a fi aplicabila, procedura speciala a falimentului , specifica doar bancilor , este necesara ca "neonorarea"  integrala  a  obligatiilor   sa  fie  consecinta  incapacitatii de plata,  si   nu  a   lipsei  temporare  de lichiditati, de fonduri banesti disponibile, ceea ce nu a  fost cazul  Bankcoop si   nici    al ator  banci   pentru  care   BNR ,  a  solicitat  declansarea  falimentului.
De altfel, trebuie mentionat si faptul ca instanta, respectiv Tribunalul Bucuresti, actionând la comanda, nu a admis in nici un dosar de faliment al bancilor, o expertiza de specialitate, efectuata de un tert, luând  "ca valabile"  numai  datele prezentate de BNR – parte in proces, respingând "ab initio" contestatiile bancilor in cauza . Dar aceasta este o alta poveste ce priveste justitia româna.
Confuzia intre insolventa si insolvabilitate constituie nu numai   o regretabila  dar  si   o   intolerabila  eroare  a  textului   OUG nr. 186/1999.
 Dispozitiile   art. 3    pct.  c,  al   Legii  nr. 83/1998,  prevedea  faptul ca  pentru  a  se  ridica  administratorilor bancii debitoare, dreptul de a mai conduce activitatea acesteia , era  necesara  introducerea  unei  cereri.
Pentru a nu mai exista controlul  administratorilor  si  cenzorilor,  asupra  lichidatorilor, in   reglementarea din OUG nr. 186/1999, aceasta  prevedere  a  fost  complet  inlaturata,  lichidatorul  indepartând  cu  de  la sine  putere, organele  constitutive  ale bancii , acestea  nemaiputând  fi  prezente  la  lichidarea  patrimoniului .
Pentru a facilita  lichidarea  -  a se  citi  distrugerea  -   cât mai rapida  a  bancilor  carora  li  s-a declansat   procedura  de  faliment, art. 4  din OUG nr. 186/1999, prevede ca hotarârile judecatorului  sindic nu pot fi  suspendate,  incalcându-se  prevederile Codului de procedura civila, privind  exercitarea  dreptului  la  aparare   prin  parcurgerea  tuturor  gradelor  de  jurisdictie.
          Prevederile art. 7  din Legea nr. 83/1998  reglementau   indatoririle  judecatorului sindic.  In OUG nr. 186/1999, aceste indatoriri sunt transferate in totalitate   prin art. 10,  firmei lichidatoare ( o societate  comerciala  ca oricare  alta ),  care,   in acest mod   primeste, ocolind legea,  aceleasi  competente,    atributii  si  responsabilitati  ca ale  magistratilor .
Si dispozitiile art. 17  din  OUG  nr. 186/1999, incalca  flagrant  principiul constitutional al egalitatii in drepturi consacrat de art.16 al (1) din Constitutia  României.
Astfel,   art. 17  din   reglementarea   Legii nr. 83/1998,   prevedea doua faze anterioare solicitarii declansarii procedurii de faliment,  respectiv : supravegherea   speciala  si  administrarea   speciala ,   faze  consecutive  si obligatorii ,   fiind in  concordanta cu prevederile art. 79 – 82  din Legea  bancara nr. 58/1998 . 
 Prin  OUG  nr. 186/1999,  acest  text  a fost  modificat  in sensul ca  "BNR,........, va  putea  introduce   cerere    impotriva bancii   fata de care s-au aplicat masuri  de  supraveghere   sau   administrare  speciala" . 

Deci  prin simpla inlocuire a conjunctiei  "si"   in Legea nr.  83/1998  cu  prepozitia  "sau" in OUG nr. 186/1999,  s-a creat  posibilitatea  declansarii procedurii de faliment a bancilor,  fara  a  se  mai   trece prin faza  "administrarii speciale",   ce permitea acestora sa-si  continue existenta   si  sa-si  reorganizeze activitatea . 
Prin declansarea   procedurii  falimentului, fara parcurgerea celor doua faze preliminare,     s-au incalcat practic prevederile art. 79 – 82 din Legea nr. 58/1998,   iar   BNR, nu a protejat   nici  sumele de bani ale deponentilor  care  aveau  dreptul  la  acelasi tratament juridic in fata legii   si  a  autoritatii  publice  si  nici  ale  actionarilor  bancilor  respective, facând   in acelasi  timp  sa dispara banci  românesti ce se confruntau practic  cu   o   lipsa  temporara  de  lichiditate .
Dispozitiile art. 19 al. 3 din Legea nr. 83/1998, modificat prin Ordonanta mentionata, prevede ca in 10 zile, judecatorul sindic trebuie sa se pronunte asupra contestatiei debitorului,  termen  care este atât de scurt , incât face imposibila o aparare eficienta, incalcându-se in felul acesta art. 24  al  (2) din Constitutie. Contestatarul nu isi poate pregati apararea si nu poate administra toate probele necesare in vederea sustinerii  contestatiei.
De   altfel,   restrângerea  dreptului la aparare al bancii debitoare era contrara  art. 49 din Constitutie, intrucât nu a fost determinata de vreuna din situatiile prevazute de norma constitutionala de   a  se  elabora  ordonante in regim de urgenta,   nefiind   proportionala cu situatia care a impus-o  aducând   atingere  insasi   existentei   dreptului.
Textul de lege criticat ,  era  neconstitutional si pentru faptul ca, declararea  falimentului   unei  banci face imposibila recuperarea contravalorii actiunilor cumparate,  incalcând  astfel  prevederile art. 41 (1)  si art. 114  al. 4  din Constitutie, referitoare la garantarea dreptului de  proprietate  si existenta  unor cazuri exceptionale .
Pe  baza  prevederilor  OUG  nr. 186/1999,   instantele de judecata au dat hotarâri  definitive  si  executorii,  ceea ce a permis firmei   lichidatoare mentionate sa dezorganizeze activitatea  bancilor   valorificand  active  ale  acestora,  chiar sub valoarea contabila,   in conditiile  in care  procedurile  judiciare nu  erau   finalizate.
Prevalându-se  de aceste  hotarâri,  aceesi  firma de  lichidare, patronata de avocatii -  Calin Zamfirescu si Arin Stanescu, colaboratori  intimi   ai BNR,   si  autori   ai  OUG  nr. 186/1999  -   a  fost  insusita  si   avizata  de conducerea BNR,  in scopul   lichidarii    bancilor    cu  capital  autohton,    carora  li s-a declansat in mod premeditat procedura de faliment,    procedând  tot  "in regim de  urgenta"  la  lichidarea  -  a se  citi  distrugerea  -   acestora , pentru  ca   firma  in cauza    sa   incaseze   sute de miliarde din  miile  de  miliarde  ale   bancilor   respective.
Iata modul in care a fost falimentata  Banca internationala a Religiilor, Bankcoop si apoi si alte  banci   comerciale românesti  .
Spre exemplificare, BIR la data declanşării procedurii de faliment (10.07.2000), avea plasamente in credite (creante de incasat) 1.271 miliarde lei. Firma de lichidare a celor doi avocaţi încasase până la 31 august 2010 suma de peste 1.697,8 miliarde lei, deci a facut incasari si din dobânzi. În această situaţie se pune întrebarea : a fost această bancă în faliment ?
Că falimentul BIR a fost fraudulos este demonstrat chiar prin Raportul lichidatorului depus la judecătorul sindic, la 13 sept. 2010  în care arată :
”În perioada 10.07.2000 – 31.08.2010  au rezultat din activitatea de lichidare, încasări totale de 1.697,8 mld.lei ( N:B: la 10.07.2000,  totalul plasamentelor BIR  în credite, era de 1.271,3 mld.lei - n.n.).
Din suma de 1.697,8 mld.lei,  lichidatorul a cheltuit şi şi-a însuşit pentru sine (proprii salarii,”bonusuri de performanţă”!!!, onorarii, comisioane etc.) peste 753 mld. lei. Numai în luna august 2010,s-au încasat creanţe de12,2 mld.lei din care s-a reţinut “drepturi cuvenite lichidatorului” 9,9 mld. lei.
Pentru a-şi asigura protecţia, grupul de interese implicat în distrugerea tuturor băncilor româneşti şi-a numit ministrul justiţiei care să influenţeze şi să protejeze familia.
Astfel, se ştie că dl Cătălin Predoiu nu este altul decât ginerele avocatulu Călin Zamfirescu şi finul dlui Arin Stănescu. Aceştia au penetrat toate instanţlele de judecată şi toate parchetele.
Organele   abilitate  ale  statului, care trebuie să devoaleze aceste acte de  groaznica  si  mare  coruptie nu sunt interesate . 
Desi  toata mass-media geme de declaratii  privind lupta impotriva coruptiei,  desi se cunoaste  in amanunt  modul în care au fost distruse băncile româneşti şi jaful   prin care se lichideaza aceste banci,   pâna in prezent,   nici un  organ    al  statului   nu a   fost cel putin curios  si  nu   s-a  arătat interesat de   adevar si  nici  nu  s-a  grabit  cineva  sa  dispuna   masurile de rigoare  ce se  impun .  
Intrebarea care se pune este,  "  cine şi de cine  se teme  " ?

Prof. Toma Balasoiu
reprezentant al actionarilor
Spre documentare :
                               « Război total împotriva corupţiei în România » - vol.I şi II lucrare-document editat de Camera
                                  Deputaţilor
                       « Moara falimentelor bancare » - traducere din limba franceză
                       « Raport Comun al celor două Camrere ale Parlamentului privind
                          falimentul premeditat şi lichidarea pri jaf a BIR….. » 

Comunicat de presa reprezentant al actionarilor BIR - decembrie 2010

Stimate domn /Stimată doamnă,
Am onoarea sa va remit atasat Comunicatul de presa al actionarilor BIR privind hotararea Tribunalului Bucuresti de condamnare a dlui Dinel Staicu şi a unor persoane din BIR .
 Cu multumri,
 Prof. Toma Balasoiu

COMUNICAT  DE  PRESĂ


          În legătură cu hotărârea Tribunalului Bucureşti referitoare la condamnarea domnului Dinel Staicu şi a unor persoane din cadrul Băncii Internaţionale a Religiilor,
          prof. Toma Bălăşoiu, reprezentantul acţionarilor acestei bănci desemnat în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 din OUG nr. 186/1999 este împuternicit să facă următoarele precizări :

          1. Nu există nicio legătură între actele şi operaţiunile de comeţ  (cesiuni de creanţe şi credite) efectuate în anul 1999 de către unele sucursale ale BIR şi societăţi comerciale aparţinând sau la care domnul Dinel Staicu era acţionar şi falimentul fraudulos al Băncii Internaţionale a Religiilor declanşat la 10 iulie 2000.

          2. Actele şi operaţiunile de comerţ efectuate de către unele  unităţi teritoriale ale  BIR cu societăţi comerciale la care dl Staicu era acţionar   s-au făcut în baza dispoziţiilor Codului civil şi Codului comercial (cesiuni de creanţă, novaţiuni) şi a actelor normative în vigoare, cu aprobarea organelor constitutive ale BIR în ansamblul lor, şi nicidecum cu aprobarea dlui Ion Popescu. Şi în prezent băncile comerciale efectuiază  astfel de acte şi operaţiuni de comerţ (cesiuni, externalizare creanţe etc.).

          3. Prin actele de comerţ menţionate efectuate în anul 1999 nu s-a produs niciun prejudiciu Băncii Internaţionale a Religiilor. De altfel, garanţiile materiale luate de BIR la acordarea creditelor se află şi în prezent sub ipoteca băncii, acoperind cu peste 200%  creanţele.

4. La data declanşării procedurii de faliment al BIR (iulie 2000) toate aceste operaţiuni şi acte de comerţ  erau curente şi achitate la zi.
După declanşarea procedurii de faliment al BIR, continuarea urmăririi şi recuperării creanţelor, revenea conform legii, lichidatorului.

          5. Între dl Ion Popescu şi cei doi salariaţi ai BIR implicaţi în dosar nu au existat niciun fel de raporturi de prietenie, de afaceri sau de altă natură cu dl Dinel Staicu .
         
6. Dosarul penal cu nume din conducerea BIR este fabricat de grupul de interese al avocaţilor-lichidatori Călin Zamfirescu - Arin Stănescu – (din informaţii de presă – socrul, respectiv naşul actualului ministru al justiţiei Cătălin Predoiu) care operează în România sub acoperirea unor firme de lichidare (Reconversie şi valorificare active, Moore Stephens RVA, Insolvency Specialists SPRL), în mod exclusiv, lichidatori ai tuturor băncilor româneşti cu capital autohton . Scopul fabricării acestui dosar : acoperirea adevărului privind falimentul premeditat şi lichidarea prin jaf a fondurilor, patrimoniului şi tezaurului BIR de către acest grup. 
          Până la 31 august 2010 grupul sus-citat cheltuise şi îşi însuşise din fondurile BIR peste 753 miliarde lei (proprii salarii, bonusuri de performanţă, onorarii, comisioane etc.).

          7. Grupul de interese Arin Stănescu – Călin Zamfirescu a fost devoalat pentru prima dată în cazul Fănel Păvălache, care printr-o amplă declaraţie a demonstrat cu dovezi concrete şi clare constituirea grupului, componenţa acestuia, repartizarea sarcinilor fiecăruia, imensele sume încasate etc., etc. (anexă : primele 4 pagini din declaraţia dlui Fănel Păvălache).
           
          8. Falimentul premeditat şi lichidarea prin jaf a BIR constituie  obiectul a două dosare (civil şi penal) aflate pe rolul Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

          Hotărârea Tribunalului Bucureşti a fost atacată cu recurs întrucât din nefericire, având în vedere numele sonore aflate în spatele dosarului, completul de judecată, din teamă sau din alte considerente, nu a dorit aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei refuzând chiar dreptul la apărare prevăzut de Convenţie, de Constituţie şi Codul de procedură penală.

                                Prof. Toma Bălăşoiu

Reprezentant al acţionarilor BIR,

BIR - In lumina adevarului


            BANCA INTERNATIONALA  A  RELIGIILOR :
                                       In  lumina   adevarului

                             Stimata  doamna / stimate domn,
   
După cum cunoaşteţi, Banca Internaţională a Religiilor şi-a început activitatea la 1 martie 1994. In anii care au trecut de atunci,  BIR şi-a majorat capitalul  social  de la 4 miliarde lei, la 200 miliarde lei, în prezent aflându-se în curs  o nouă majorare a capitalului  la 400 miliarde lei.
Banca şi-a creat o reţea teritorială  având astăzi 110 unităţi în toate judeţele ţării, la nivel de sucursale judeţene, sucursale orăşeneşti şi agenţii, unele din acestea în mediul rural. Toate unităţile BIR sunt dotate cu technică de calcul compatibilă cu anul 2000 iar sucursalele judeţene  sunt prevăzute şi cu comunicaţii prin satelit.
In toţi aceşti ani de existenţă,  Banca Internaţionala a Religiilor,  a reuşit să realizeze un profit cumulat de cca. 25 de milioane USD, mijloacele fixe şi dotările acesteia  ridicându-se in prezent, la preţ de piaţă, la cca. 40 milioane USD.
Banca nu s-a implicat nici în jocuri politice şi nici nu a fost amestecată în afaceri care s-o compromită.
Probabil, toate  cele de mai sus, au constituit şi motive pentru ca BIR să  devină şi  invidiată dar  şi   râvnită.
In  primăvara acestui an,  s-a încercat ca prin presă să se arunce asupra BIR, umbre ale unor suspiciuni  precum că,  “aceasta ar fi implicată în afaceri cu droguri ale unui cartel din Columbia”,     “preşedintele rus Vladimir Putin ar spăla bani prin BIR”,  că “preşedintele băncii ar fi minoritar evreu venit în România după 1989 cu nume românesc”  şi că “BIR este banca francmasoneriei mondiale” etc., toate  acestea  dovedindu-se    nu  sunt  decât aberaţii şi fabulaţii ale acelora ce au dorit distrugerea acestei bănci .  
In  prima parte a acestui an, Banca Internaţională a Religiilor al  cărei  acţionar şi/sau client  sunteţi, a fost supusă unor agresiuni mârşave din partea acelora care, după lege şi reglementări  aveau tocmai obligaţia să   sprijine  sistemul  bancar  românesc.
De  altfel, asa   cum  afirma presa,  în  ultimii  ani, s-a  conturat   în mod clar că  a existat  un  plan  bine  gândit  de  a  distruge  băncile  cu  capital  autohton.
Si,  acest  lucru,  s-a      confirmat     prin   faptul , că   din  nefericire, toate băncile ce au   fost  falimentate  au   fost   numai   bănci  româneşti.  Nici o bancă străină din România nu a  fost  supusă  unor sancţiuni sau  restricţii care să o ducă la faliment. Aceasta,  probabil  şi   pentru faptul    băncile străine nu s-au  implicat  în sprijinirea şi  creditarea economiei româneşti,   ele   fiind  preocupate de speculaţii financiare , organele  abilitate,   fiind  bineanteles  la   curent   cu  toate   acestea.
Amintiţi-vă   şi   enumeraţi   băncile  ce  au  dispărut  în  România: Credit Bank, Dacia  Felix  (aceasta  face eforturi  pentru a-şi reveni), Bancorex,  Albina,  Columna,  Bankcoop, ca în  prezent    fie  agresată  şi  Banca  Internaţională  a  Religiilor.
Acţiunile duşmănoase asupra băncilor româneşti nu sunt deloc întâmplătoare deoarece numai  acestea  sprijină  pe micii   întreprinzători  şi  primesc   depozite mici  de  la  populaţie.
De  alfel,   băncile străine  nu primesc depozite  de la pensionari  sau de la alte persoane cu venituri mici,  şi  nici  nu  acordă  credite  acestora,  de multe ori  nici  nu  se  discută  cu  astfel  de  clienţi. De  reţinut  este  şi   faptul  că, aşa după cunoaşteţi, BIR se afla în termenul de un an pentru majorarea capitalului social (hotărârea AGA din 15 oct.1999 şi aprobarea BNR din 5 noiembrie acelaşi an).
Acţiunea   de    distrugere  a Băncii Internaţionale a Religiilor a fost minuţios pregătită de cei din BNR.  Aşa se face că încă de anul trecut din luna mai, dl.Ovidiu Grecea care pe atunci  numit şef al  AVAB şi şef al  Corpului   de control al guvernului, într-o emisiune la Antena 1, a enumerat fără motiv printre băncile de la care urma să preia active (Bancorex, Banca Agricolă, BCR) şi BIR, ca apoi  în zilele ce au urmat afirmaţiilor sale,  ghişeele BIR  să fie asaltate de deponenţi pentru a-şi retrage banii  înainte de scadenţe. BIR a făcut atunci faţă acestor retrageri, vânzând titluri de stat înainte de scadenţă  şi  pierzând   din  această  cauză  peste 100 de miliarde lei, reprezentând dobânzi.Apoi, la începutul acestui an, tot BNR a emis norme care prevedeau ca cesiunile de creanţe efectuate în anul 1999 să fie trecute, retroactiv,  d.p.v. contabil pe ”pierderi” obligând  astfel  banca să-şi   încheie  exerciţiul   financiar   pe  minus.
In   luna  ianuarie  2000, Banca Naţională  a trimis  la BIR   o echipă de control – inspecţie la faţa locului – care ulterior a fost transformată în  aşa zisă supraveghere. Paralel cu aceasta Banca Naţională a impus  BIR,   restricţii şi interdicţii  prin  care în mod practic i s-a interzis obiectul de activitate.
Când unei bănci i se interzice atragerea de resurse băneşti, când i se interzice creditarea, când i se interzice rescadenţarea şi reeşalonarea de credite şi dobânzi, când i se interzice prelungirea liniilor de credit etc., practic aceasta nu mai poate face venituri. Din această cauză mulţi clienţi au părăsit banca.
Cu  toate demersurile făcute de BIR de a  i se ridica  aceste măsuri restrictive, BNR nu a revenit asupra acestora,  BIR,  aflandu-se    cert  in  planul  BNR  de a fi  falimentata.  In plus, în luna aprilie a.c.,  funcţionari şi cadre de conducere din BNR au  lansat zvonuri că BIR urmează să “cadă”. In acest mod, au fost contactaţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai altor culte care au fost sfătuiţi  ca  parohiile şi credincioşii să-şi retragă depozitele, iar un secretar de stat din  Ministerul de Finanţe a obligat societăţile cu capital de stat să-şi retragă depozitele de la BIR  şi să nu mai lucreze cu aceasta  etc.
La   sfârşitul lunii martie a.c., BIR avea plasamente cu risc ”0” , adică rezervă minimă obligatorie,    plasamente  în titluri   de    stat şi    plasamente la alte bănci, de cca.1301 miliarde lei. In urma zvonurilor lansate de funcţionari din BNR, presiunea  deponenţilor  asupra ghişeelor, , a fost atât de mare că numai   în două săptămâni au fost plătite peste 700 miliarde lei persoanelor fizice, la depozite înainte de scadenţa acestora.Ultima săptămână din luna aprilie a.c., fiind şi săptămâna mare (înainte de Paşte) a determinat noi retrageri de bani pentru necesităţile   populaţiei de sărbători.
După sărbători, presiunea   asupra ghişeelor a continuat iar lichiditatea băncii a   început să scadă vertiginos. Pentru a face faţă necesarului de lichiditate, Direcţia Trezorerie a băncii a apelat la Agenţia de la Tel Aviv, aducând în ţară dolari din sumele destinate transferului de salarii ale muncitorilor aflaţi acolo la lucru.Se ajunsese ca deponenţilor români din ţară, să li restituie depozitele în lei cu dolari.
In această situaţie, întrucât tot Banca Naţională crease în jurul BIR, o  blocada   sfatuind  bancile  sa nu mai împrumute  BIR, aceasta a fost nevoită să solicite Băncii Naţionale, în calitatea sa de ”împrumutător de ultimă instanţă”,  un credit  de  300  miliarde lei.
Cu  imprumutul solicitat de BIR,   s-ar fi putut face uşor faţă ultimelor cereri de retragere de depozite,  intrucat,  din cei  300 mii de titulari  de cont,  ai bancii,  peste  250  de  mii aveau  depozite  sub  10 milioane de lei  reprezentand  cca. 216  miliarde. S-a subliniat   în solicitarea respectivă, că în cazul acordării acestui ”împrumut-punte”, s- ar evita  plata a cca.2000 de miliarde lei,  care  urma să fie plătiţi de Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar,  la care BIR  a  achitat  an de  an  contributia  sa, insumând  sute de miliarde. Banca Naţională a refuzat  cererea  BIR . In această situaţie s-a apelat la un împrumut la Casa de Economii şi Consemnaţiuni. Banca Naţională a intervenit şi aici  pentru a nu se acorda  imprumutul solicitat. Demersuri similare au fost făcute la Ministerul de Finanţe, la Primul Ministru şi la Preşedinţia României, subliniindu-se la toate aceste autorităţi că  s-ar evita cheltuirea sumei de 2000 de miliarde. Demersurile BIR la nivelele menţionate nu au fost onorate nici  cu  răspunsuri, ignorându-se    si  solicitarea   şi   repercusiunile.
Intenţia Băncii Naţionale de a  declanşa  procedura   de faliment a BIR era din  nou evidentă.
Toate aceste acţiuni au fost  premeditate şi  organizate pentru ca  dificultăţile BIR să fie acutizate,  pentru ca  apoi    BNR să  aibă  motive  de  solicitare  a   declanşarii  procedurii de faliment.Deşi  în luna mai şi iunie   a.c.  conducerea BIR,   se afla în negocieri cu grupul Jaquila din Anglia,  pentru a majora capitalul social,  de la 200 miliarde lei la 400 miliarde lei , grup prezentat   şi  recomandat   de  altfel,  de soţia   unui   viceguvernator al BNR, Banca  Naţională    fiind  ţinută la curent cu toate  demersurile, grupul   menţionat  a solicitat un termen  de efectuare a   auditu-lui   pentru  a   efectua  ulterior   un  depozit  de 20 milioane USD   într-un  cont  la  o bancă din ţară. Din nefericire,  solicitarea grupului menţionat nu a găsit  ecou  la  BNR , obiectivul  acesteia  de  a  solicita  falimentul   BIR  ieşind   din   nou   în   evidenţă.
Astfel, la   sfarsitul  lunii  iunie 2000, Banca Naţională    a  solicitat  declanşarea procedurii de faliment  pentru Banca Internaţională a Religiilor, prezentând   instanţelor judecătoreşti  motive  pur  şi  simplu  “fabricate”  pe  baza  unor  norme  şi  instrucţiuni  emise tot de BNR, unele din ele fiind de-a dreptul anticonstituţionale sau neconforme cu  realitatea economică  românească cu  legile  ce guvernează  viaţa  economică.
La 10 iulie a.c.,   într-o  şedinţă de judecată la Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială,  în  numai 20 de minute, o  judecătoare  de  27  de  ani, fără   experienta  bancara,  fara      admita   excepţiile de neconstituţionalitate ale unor  norme şi reglementări ale BNR, şi  fără    accepte  efectuarea  unei  expertize solicitate  prin contestaţia  BIR,   declanşeaza   procedura  de  faliment   a  acesteia.
Apoi,  peste  numai câteva  zile, în bancă  s-a  şi  prezentat echipa de lichidatori  ai  firmei ”Reconversie şi  valorificare active”, avocaţii Arin Stănescu şi Călin Zamfirescu  despre care ulterior s-a aflat  din presă  că aceştia sunt prietenii  apropiaţi  şi colegi de grupă şi facultate ai  actualului ministru de justiţie – Valeriu Stoica.
Deşi  se  cunoştea  faptul     sentinţa  a fost atacată cu recurs  şi că este revocabilă, ”comando-ul”  lichidatorului   a  înlăturat     conducerea   legală  a băncii şi  alţi salariaţi,  cu  toate    în  sentinţă  nu se  prevedea  această  măsură    începand    ia  măsuri  pentru  lichidarea   băncii.
Desigur,  se cunoaşte faptul că  interesul unei afaceri de lichidare a unei bănci este extrem de   mare deoarece lichidatorul încasează  un comision de  opt  până la zece   la sută din miile de miliarde ale băncii respective.
Sentinţa Tribunalului Bucureşti a fost atacată  de Banca Internaţională a Religiilor cu recurs  la Curtea de Apel Bucureşti, cerându-se totodată şi suspendarea executării acestei sentinţe.Intrucât, influentele  la instantele  din  Bucuresti, erau  vadite,  si,  fără  a  fi parte în proces, lichidatorului  i s-a permis să intervină în dezbateri, BIR, prin reprezentanţii săi legali a solicitat   recuzarea  tuturor  judecătorilor    acestei   Curţi  iar  la   Curtea  Supremă de Justiţie s-a cerut strămutarea   procesului   la  o  altă  Curte  de  Apel  din  provincie.
In  acelaşi  timp  s-a  solicitat  printr-o altă cerere Curţii de Apel – Secţia Contencios-Administrativ, constatarea  nelegalităţii  unor  Norme  şi reglementări ale BNR care au permis ”fabricarea” motivelor de faliment a BIR. S-a solicitat, de asemenea, judecatorului sindic, inlocuirea de indata a firmei lichidatoare si  limitarea   atributiilor  si  competentelor  acesteia, deoarece prin masurile luate pana in prezent  s-a   demonstarat clar,  ca  prin  masurile luate, firma  lichidatoare    toaca pur si simplu patrimoniul BIR.  Astfel, intre  10 iulie  si 10 octombrie a.c., lichidatorul a efectuat  cheltuieli din patrimoniul bancii de    peste  66 miliarde lei.
De altfel, presa a publicat mai multe materiale din care rezulta legatura intre viceguvernatorul  Mihai Bogza de la BNR, si Partidul  National  Liberal,  care  a organizat  falimentul  BIR,  pentru  a oferi firmei  de lichidare şi prietenilor lui Valeriu Stoica,  posibilitatea  unui castig  imens, bani necesari probabil,  pentru campania electorala.
Oricum,  Curtea Suprema de Justitie, in  intelepciunea  sa,  a dat castig de cauza  BIR, hotarand  stramutarea procesului  de la Bucuresti la Craiova, proces,  ce se va dezbate probabil  dupa alegerile  din luna noiembrie  a.c., cand influentele lui Valeriu Stoica si  ale  firmei sale  de lichidatori nu vor mai  avea efect.
Banca Internationala a Religiilor, supusa pe nedrept unei agresiuni marsave, va renaste.

Bucuresti, 31 octombrie 2000                            

                                Comitetul pentru apararea si reprezentarea BIR